Evangelical
Outreach
P.O.Box 265, Washington, PA 15301
(724)
632-3210
evangelicaloutreach.org
1- Dacă sfinţirea este o
condiţie ca să fii iubit de Dumnezeu, înseamnează că Dumnezeu nu poate iubi
necondiţionat. (Pg.12)
2- Creştinul care încearcă să menţină
relaţia cu Dumnezeu prin faptele lui bune, este un creştin fragil. (Pg.13)
3- Dacă Dumnezeu ne cere o loialitate
necondiţionată, atunci cum pote El să aibă faţă de noi o loialitate
condiţionată. (pg.42)
4- Numai păcatul singur nu te poate duce în iad.
(pg.67)
5- Nici chiar acei care şi-au pierdut
credinţa, dacă au fost odată salvaţi, nu vor merge în iad.
(pg.74)
6- Dumnezeu nu ne cere să avem o
atitudine constantă de credinţă ca să fim salvaţi, El ne cere “numai un act de
credinţă”. Salvarea este
permanentă! Permaneţa ei, nu este
condiţionată de permanenţa credinţei. (pg.80)
7- Dacă cineva trebuie să continuie să
creadă în scopul ca să-şi păstreze mântuirea, atunci, aceasta nu mai este un
dar. (pg.86)
8- Dacă menţinerea credinţei este necesară
pentru păstrarea mântuirii, atunci, eu trebuie să fac fapte bune ca să-mi
păstrez credinţa, ca nu cumva să-mi pierd măntuirea şi dacă trebuie să fac fapte
bune, atunci cum aş putea evita concluzia că eu sunt salvat prin faptele mele?
(pg.87)
9- Biblia nu-ţi spune să întreţii credinţa, numai
să crezi (pg.88)
10- Mânturea nu se pierde! N-am făcut nimic ca s-o căştigăm, nu
putem face nimic ca să o pierdem.
(pg. 90)
11- (Interpretarea textului de la 2 Tim. 2:11-13). Necredinciosul nu va pierde mântuirea, numai că va avea un loc mai
modest în cer şi nu i se va da onoarea să participe la conducere…Dacă Hristos
l-ar nega, s-ar nega pe sine, din cauză că noi suntem mădularele Lui. (Pg. 93-94)
12- Dacă introduci sfinţenia credincioşilor
în procesul mântuirii, înseamnează că diminuezi din sfinţenia lui Dumnezeu.
(pg.103)
13- Făcând fapte bune depreciezi sfinţenia lui Dumnezeu
(pg.105)
14- Ultimul destin al omului nu este cerul,
ci pământul. Cerul este pentru noi numai o haltă de şedere
temporară.
(pg.107)
15- Odată ce ai fost mântuit nu se mai pune
problema unde mergi, ci numai ce răsplată vei primi.
(pg.118)
16- Întunerecul de afară (Outer darkness) va
fi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta nu va fi etern, ci numai pentru o vreme, după care Dumnezeu îi va
mângâia pe cei care au fost aruncaţi acolo.
17- Mlădiţele care nu aduc roade, nu sunt aruncate în foc, ci numai puse
la o parte.
(pg.130)
18- În cazul galatenilor, căderea din har nu
înseamnează pierderea mântuirii lor, ci numai schimbarea metodei de a fi salvaţi
prin sistemul legii (deci prin fapte).
Galatenii nu şi-au pierdut mântuirea, ci numai libertatea. Căderea din
Har (Căderea din sistem), nu înseamnă căderea în păcat, ci mai degrabă
înseamnează a cădea într-o eroare.
Creştinul poate să cadă din Har, însă nicodată nu-şi pierde
mântuirea
(pg.140-141).
După ce am citit această
carte şi alte scrieri în legătură cu doctrina OSAS, şi nu ştiam ce să mai
cred! Dar Domnul mi-a trimis o altă
carte care se intitulează : “THE BELIEVER’S CONDITIONAL SECURITY”,
de Daniel D, Corner, carte plină de
adevăr şi înţelepciune, pe care am citit-o cu mult interes confruntând tot ce
spune autorul în ea cu Biblia în mână, ca să mă conving dacă spune adevărul sau
nu.
Citind-o, mi-am dat seama că
acestă carte este de mare valoare spirituală, fiindcă pune în discuţie prin
contrast ambele doctrine; respectiv doctrina OSAS, cu doctrina Biblică a
credincioşilor conservativi. De
aceea, cred că această carte ar trebui să fie pe masa fiecărui pastor si a oricărui învăţător de şcoala
duminicală pentru studiu.
Oricum, când am studiat
această carte şi am ajuns la capitolul 16, care se intitulează, “We Demolish Arguments” şi răspunde la 110 obiecţiuni ale
OSAS-lui, am fost surprins că a răspuns şi obiecţiunilor pe care le-am făcut eu
din cartea Dr.Stanley, şi atunci mi-am zis: Ce bine ar fi dacă s-ar găsi cineva
care să vrea să traducă acest capitol în limba noastră română pentru al citi şi
cei ce nu cunosc limba engleză.
Şi fiindcă, deşi am discutat
cu mai multe persoane despre acest gând, şi nici una nu s-a oferit să se apuce
de lucru, m-am hotărât să fac o
încercare şi să-l traduc eu, sperând că într-o zi cu soare mult, se va găsi un
credincios, care dându-şi seama de pericolul ce pândeşte milioanele de tineri ce
îmbrăţişază această învăţătură, va traduce toată Cartea The Believer’s
Conditional Security pentru binele românilor de
pretutindeni.
MOISE ŞIPA , CA. SUA. Anul
2004.
Notă
explicativă:
Deoarece termenul
OSAS (Once saved, Always saved), din limba engleză devine din ce în ce
mai mult cuvânt internaţional, am găsit de bine să-l folosesc şi eu în această
traducere, sperând să fiu înţeles de cititorii noştri români care nu cunosc
limba engleză că prescurtarea OSAS
înseamnează “ODATĂ SALVAT, TOTDEAUNA SALVAT !”
CAPITOLUL 16
DIN CARTEA “THE BELIEVER’S
CONDITIONAL SECURITY” ,
De Daniel D.
Corner
“Voi deci, prea iubiţilor,
ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de
rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria.” 2 Petru 3 :
17
“Cercetaţi ce este plăcut
înanitea Domnului şi nu luaţi deloc
parte la lucrările
neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osândiţi-le. Efeseni
5 :10-11
“Prea iubiţilor, pe când
căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut
silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată
sfinţilor odată pentru
totdeauna. Căci s-au
strecurat printre voi unii oameni scrişi de mult pentru osânda
aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului
nostru, şi tăgăduiesc pe singurul
nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.” Iuda 3-4
NOI DEMOLĂM
ARGUMENTELE
(sau : Noi rasturnăm
izvodirile minţii)
Titlul acestui capitol
provine din îngrijorarea Apostolului Pavel de situaţia tipică vieţii creştine
din primul secol, cînd a scris corintenilor:
“Căci armele cu care ne
luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de
Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică
împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu
; şi orice gând îl facem rob al ascultării de Hristos “ ( 2Corint.10:4-5
).
În altă parte a Bibliei aflăm că Ap. Pavel a stat de vorbă cu oamenii şi le-a
explicat adevărul din Scripturi (Fapte 17:2). El nu numai că nu a ignorat argumentele
oponenţilor săi, dar i-a şi confruntat direct, combătându-le afirmaţiile cu
Scripturile, urmare a carui fapt le-a demolat argumentele.
Capitolul pe care tu eşti pe
punctul de al citi, se referă în întregime la acest lucru. El citează şi examinează îndeaproape
peste o sută de argumente expuse de avocaţii OSAS.
Aceste argumente ale
susţinătorilor OSAS sunt prezentate fie exacte, ori în esenţa lor, aşa cum le-am
obţinut în decursul anilor pe cale verbală sau în formă scrisă. Ele sunt socotite ca cele mai bune
argumente de susţinere a învăţăturii
OSAS.
Înainte de a citi acest
capitol, a-şi dori să-ţi aminteşti tot timpul de aceste două porunci
:
“Cercetaţi toate lucrurile,
şi păstraţi ce este bun” ! 1 Tim. 5
:21.
Aceasta înseamnează că este
responsabiltatea noastră să verificăm orice fel de învăţătură, să vedem dacă are
suport Biblic sau nu, şi în caz că învăţătura este conform Bibliei s-o acceptăm
şi s-o susţinem, iar în caz contrar s-o respingem.
Ca să putem fi siguri care este adevărul,
trebuie să luăm în considerare armonia tuturor pasajelor scripturale în legătură
cu subiectul respectiv.
În alte cuvinte, deoarece
Biblia nu se contrazice niciodată, dacă o
învăţătură nu este solid învăţată şi susţinută dela un capăt pănă la
celălat al Sfintelor Scripturi, aceasta nu poate fi corect interpretată. Noi trebuie atunci să respingem aceea
opinie şi să stăm fermi de partea adevărului,
Gândiţi-vă că acest lucru
este de foarte mare importanţă, deoarece noi tratăm cu o problemă care are
repercusiune eternă.
Argumentele cele mai comune
ale OSAS sunt citate în prima parte
a listei lor. Următoarele
argumente sunt folosit de milioane de oameni de pretutindeni în lume, cu scopul
de a sprijini această învăţătură.
Întrebarea se pune: Sunt
argumentele lor solide ori sunt în realitate distorsiuni intenţionate ale
Sfintelor Scripturi, presupuneri neîntemeiate etc., care trebuiesc
respinse? Tu trebuie să-ţi răspunzi
ţie însuţi la întrebarea acesta!
Obiecţia OSAS
nr.1
Isus a zis: “Eu
le dau viaţa veşnică, în veac nu
vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Ioan
10:28.
Prin urmare, dacă
odată ce am primit viaţa veşnică,
mai susţinem că o putem pierde, îl facem pe Hristos mincinos
.
Observaţi
o triplă promisiune aici, în legătură cu securitatea oilor lui
Dumnezeu.
-
În
primul rând, Christos dă oilor sale viaţa veşnică.
-
În al
doilea rând, le întăreşte promisiunea că în veac nu vor
pieri,
-
In al
treilea rând, că nimeni nu le va smulge din mâna Sa.*
(*
John R. Rice, Can A Saved Person Ever Be Lost? p.21)
Replica
autorului conservativ (Răspuns)
Versetul
de la Ioan 10:28 face o promisiune minunată şi adevărată, însă acest verset
trebuie înţeles aşa cum Domnul Isus
l-a spus în context.
Ca să
discernem adevărul, noi trebuie să examinăm versetul 27 cu grijă şi să-l corelăm
cu versetul 28. În versetele
acestea, Domnul Isus a spus:
“Oile Mele ascultă glasul
Meu; Eu le cunosc şi ele vin după
Mine” (v.27).
“Eu
le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna
Mea” (v.28).
Acest
verset descrie clar tipul de persoane care nu vor pieri în veac, aşa cum sunt
menţionate în versetulul următor! Domnul Isus spune că oile Lui Ii ascultă
vocea, El le cunoaşte, şi ele Il urmează.
Cuvântul
a urma, este la prezentul continuu, ceea ce implică o acţiune continuă şi nu de
moment.
În
alte cuvinte, atâta timp cât noi rămânem credincioşi şi Il urmăm permanent pe
Hristos, El întradevăr ne asigură că, în veci nu vom pieri, aşa cum spune în
vers. 28. Să nesocoteşti vers. 27,
înseamnă să scoţi din context vers. 28 şi să distorsionezi învăţătura Domnului
Isus.
Promisiunea
că niciodată nu vor pieri aşa cum este citată în vers. 28, nu există nicăieri în
Biblie pentru acei credincioşi care refuză să-L mai urmeze pe Christos şi să
asculte de glasul Său.
De
exemplu, Apostolul Pavel a ştiut despre văduvele care I-au întors spatele lui
Christos şi au început să-l urmeze pe Satan (1Timotei 5:11-15). El a ştiut dinainte că aceasta se poate
întâmpla, şi aşa s-a şi întâmplat. Spre deosebire de mulţi teologi din zilele
noastre, Pavel nu a spus niciodată despre femeile acelea, că ele nu au fost nici
când mântuite, şi de aceea au părăsit pe Christos şi au început să-l urmeze pe Satan.
Să
citeşti în versetul 28 din Ioan 10 cuvintele „în orice circumstanţă”, după
cuvintele; “în veac nu vor pieri”,
înseamnează să denaturezi mesajul sfânt.
Domnul
Isus nu a inclus aceste cuvinte în promisiunea pe care a făcut-o aici, şi nici
noi, nu trebuie să facem acest lucru.
Descrierea
pe care o face Domnul Isus despre oile Sale, arată clar că securitatea citată în
cele două versete, este condiţionată.
Toate
aceste argumente, resping afirmaţia învăţăturii OSAS ( odată ce ai fost salvat, eşti salvat
pe veci) dovedită de ei cu vers. 28, despre care dânşii spun că este pasajul cel mai relevant al “eternei
securităţi” din
Scriptură…**
(**
Robert Gromacki, Salvation Is Forever p.75).
Domnul Isus a zis nu va
pieri! Aceasta afirmă
OSAS.
Răspuns:
Cuvântul a crede, din Ioan
3:16, este în acest caz la prezentul continuu. De aceea, promisiunea Domnului Isus că
nu vor pieri, a fost făcută numai acelora care cred în continuu în El. Acest verset nu se referă la aceia care
cred pentru o vreme şi apoi cad din credinţă, aşa după cum Domnul Isus a
menţionat în Luca 8:13: “Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia
cari, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până
la o vreme, iar când vine ispita, cad.”
Potrivit cu învăţătura
Domnului Isus, o persoană poate crede cu adevărat şi primi viaţa spirituală, dar
aceasta nu înseamnează că persoana aceea va continua tot timpul să creadă. Astfel de persoană care va înceta, după
o vreme să mai creadă în Domnul Isus, nu este amintită în Ioan 3:16, dar este
amintită în Ioan 3:18, care spune:
“…cine nu crede, a şi fost
judecat…”
La urma urmei, acelaşi Isus
care ne-a dat Ioan 3:16, ne-a dat de asemenea şi Matei 10:22, care declară că
noi trebuie să răbdăm până la sfârşit, dacă vrem să fim mântuiţi.
Obiecţia nr.
3
Prietenia noastră cu
Dumnezeu poate suferi din cauza păcatului, dar relaţia de înrudire ca şi fiu nu
poate suferi niciodată.
Răspuns:
Ca şi fii adoptaţi
(Efes.1:5), noi putem slăbi în credinţă (Luca 8:13), putem pierde partea noastră
de moştenire din Împărăţia lui Dumnezeu (Galat. 5:21), putem fi lepădaţi de
Hristos (Mat.10:33), putem pierde partea noastră de moştenire din Noul Ierusalim
(Apoc. 22:19), putem muri din cauză
că am ales să trăim potrivit cu firea noastră păcătoasă, şi ca şi fiul
risipitor, putem deveni morţi spiritual (Luca 15:24).
Toate acestea descriu în mod
evident pierderi mult mai mari decât doar prietenia noastră cu Dumnezeu (ori
răsplata), aşa după cum le-ar place unora să creadă.
Obiecţia
nr.4
Putem noi fi născuţi din
nou, de mai multe ori?
Răspuns:
Întrebarea dacă noi putem fi
născuţi din nou şi a doua oară după ce odată am fost mântuiţi, este o întrebare
retorică, care îi face confuzi pe mulţi.
Să fii născut din nou,
înseamnă acelaşi lucru cu a crede în Domnul Isus şi a fi mântuit (Ioan
3:3-18). Dar dacă cineva îşi pierde
credinţa în Domnul Isus, şi pe urmă începe să creadă din nou, el va fi
întradevăr salvat din nou, aşa după cum Rom.11:23, declară acest
lucru.
Amintiţi-vă de asemenea de
fiul risipitor care a devenit viu din nou, după ce s-a căit de ce a făcut, şi
s-a întors smerit la tatăl său (Luca 15:24,32).
Obiecţia
nr.5
Credincioşii, care au fost
odată salvaţi cu adevărat, vor răbda cu credincioşie până la sfârşit şi
niciodată nu vor urma pe altul decât pe Hristos.
Răspuns:
Aceasta nu este adevărat,
deoarece Regele Saul, Regele Solomon, Apostolul Iuda Iscarioteanul, ucenicii
nenominalizaţi din Ioan 6:66 şi cu siguranţă mulţi alţii dealungul secolelor,
n-au rămas credincioşi până la sfârşitul vieţii lor.
Obiecţia
nr 6
În
Evanghelia după Ioan 5:24, Domnul Isus a spus:
“Adevărat,
adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis,
are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”
Versetul
spune clar că nu poate fi condamnat.
De aici se deduce că omul credincios nu-şi poate pierde salvarea
lui!
Răspuns:
Din
nou, cuvântul a crede din Ioan 5:24, este la prezentul continuu! De aceea, Domnul Isus spune aici că noi
trebuie să credem în continuu în Dumnezeu Tatăl, care mărturiseşte despre
El. Aceasta implică faptul că
Domnul Isus trebuie să fie punctul central al încrederii noastre, pentru
mântuirea sufletelor noastre. Vezi Matei 17:5 şi Ioan
14:6.
Noi
nu vom fi niciodată condamnaţi, atâta vreme cât ascultăm de Domnul Isus, Ii
suntem supuşi, avem încredere deplină în El şi-I suntem loiali în procent de 100%.
Obiecţia
nr.7
-Apostolul
Pavel a crezut că un credincios poate fi imoral din punct de vedere sexual şi în
acelaşi timp şi salvat, după cum spune la 1Cor.5:5.
-Omul,
care a păcătuit cu soţia tatălui său, deşi a făcut un păcat teribil, nu
şi-a pierdut mântuirea prin aceasta faptă oribilă.*
(‘
David Hunt, The Berean Call, Jully 1996 pg 3)
-În
ciuda păcatului preacurviei, Pavel totuşi la etichetat pe înfăptuitor ca om
salvat.**
(**Gromacki,
Salvation is For ever, pg.138)
-Câţiva
teologi au considerat 1Cor.5:5 că cel mai reliefant verset din Biblie, care
dovedeşte că odată ce ai fost salvat, eşti salvat pentru totdeauna şi eu nu voi
dezagreia cu acest fapt.***
(***R.T.
Kendall, Once Saved, Always Saved
pg.156)
Răspuns:
În
ciudă la tot ce spune Dave Hunt, Cromacki şi Kendal, omul nenominalizat din
1Corint. Cap. 5, care a comis păcatul preacurviei, nu a fost niciodată
identificat ca un adevărat creştin în timpul cât era imoral! În schimb Pavel l-a
etichetat pe acel om cu termenul de rău în vers.13, care este similar cu
cuvântul “poneros” din limba greacă
şi îl găsim scris în Matei 13:49-50, unde îi descrie pe aceia care vor fi
aruncaţi în cuptorul cu foc:
“Tot
aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul
aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Observaţi
că Pavel a cunoscut că omul a fost rău după fapta lui imorală, indiferent de
credinţa momentană care a avut-o el în trecut.
El
spune despre acest om, în 1Corint.5:5:
“ Am
hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie
mântuit în ziua Domnului Isus.”
Din
nou, Pavel a considerat că acest om imoral nu este salvat; de aceea a spus
adunării corintenilor să-l dea pe mâna Satanei ca natura lui păcătoasă să-i fie distrusă, iar sufletul să-i
poată fi salvat.
Dacă
omul acela ar fi rămas mântuit în starea lui de păcat în care s-a aflat, Pavel
nu ar fi luat măsurile de pedepsire şi reabilitare pe care le-a
luat.
De
asemenea, acelaşi cuvânt tradus carne (sarx) în 1Corint.5:5, îl găsim scris şi
în Gal.5:19, unde este tradus firea pământească şi include preacurvia (Porneia),
care a fost păcatul de care s-a făcut vinovat omul imoral din adunarea
corintenilor (1Corint. 5:1).
Acum,
în lumina pasajului de la Galateni 5:19-21, având în minte avertismentul din
versetul 21, Pavel a vrut ca natura lui păcătoasă -firea cărnii- să fie
distrusă, nu trupul lui (soma), aşa încât el să poată moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu şi să nu fie pierdut.
Dincolo de toate acestea, chiar în
următorul capitol, Pavel menţionează în mod specific că, oamenii care trăiesc în
păcatul preacurviei sunt răi şi apoi spune : Nu vă înşelaţi! Ei nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu :
“ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta :
nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici
sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(
1Corint.6:9-10).
În
ciuda acestor învăţături clare ale Apostolului Pavel, care a cunoscut mai multe
despre Har decât oricare dintre teologii zilelor noastre, mulţi se înşeală când
nu cred în consecinţele păcatului imoralităţii sexuale. Cert este faptul că,
adevărata învăţătură a Harului, nu îngăduie imoralului sexual să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu.
Numai
falsificarea mesajului despre Har, falsificare, care constituie o împuternicire
(licenţă) pentru imoralitate,
încearcă să facă acest lucru!
Obiecţia
nr.8
Un
copil nu poate fi nenăscut, şi relaţia dintre tată şi fiu nu poate fi
terminată. Odată ce eşti un fiu,
eşti pentru totdeauna fiu!
De
aceea, odată ce noi suntem salvaţi, noi vom fi totdeauna salvaţi! Ori aşa după cum Hal Lindsey a scris:
„După
ce te-ai născut într-o familie de pe pământ, tu poţi ajunge un om de succes cu
un comportament bun sau un om
ratat. Însă oricum vei fi tu, vei
rămâne tot membru al familiei din care faci parte.
Nu
există nici-o cale să fii nenăscut, numai din cauză că tu nu te încadrezi
standardului de comportament al familiei tale.
Tot
la fel se întâmplă şi cu cel care s-a născut în familia lui
Dumnezeu.
El
poate fi disciplinat pentru comportarea rea pe care o are, dar nu poate fi
lepădat.”*
(*Hal Lindsey, the Liberation of Planet
Earth pg.221)
Răspuns:
Argumentul
bazat pe un fapt natural şi apoi aplicat pe plan spiritual, nu înfăşişază
întotdeauna adevărul. (Aderenţii OSAS, fac în mod frecvent acest fel de greşeală
de a aduce argumente din mediul natural, şi a le transpune pe plan
spiritual).
Acest
tip de eroare poate fi demonstrat cu următoarele exemple:
Înainte
de a deveni creştini, noi toţi am fost fiii diavolului (Fapte 13:10; 1Ioan 3:10)
şi fiii Celui Rău (Mat.13:38); în alte cuvinte, diavolul a fost tatăl nostru
spiritual (Ioan 8:44). Însă
potrivit cu Sf. Scripturi, relaţia noastră spirituală dintre tată şi fiu s-a
schimbat în momentul când am fost salvaţi.
Nu eşti tu bucuros că din punct de vedere spiritual, relaţia tată - fiu poate fi
abrogată?
Noi
suntem fiii lui Dumnezeu prin
credinţa în Domnul Isus (Gal.3:26), totuşi este posibil să-ţi pierzi credinţa
(Luca 8: 13), să răstorni credinţa unora (2Tim. 2:18) şi să devii un ratat
spiritual (Tim. 1:19-20).
De
asemenea, îngerii şi Adam sunt numiţi fiii lui Dumnezeu (Iov 1:6; Luca 3:38), cu
toate acestea unii îngeri şi Adam şi-au pierdut viaţa lor veşnică în prezenţa
lui Dumnezeu.
Şi
nouă, copiilor lui Dumnezeu, ni se poate întâmpla la fel. Noi nu putem deveni
nenăscuţi aşa cum spun unii, dar putem muri spiritual (Luca 15:24,32; Rom. 8:13;
Iacov 1;14-15; etc).
Noi
trebuie să răbdăm până la sfârşit ca să fim mântuiţi (Mat.
10;22).
Lindsey
a scris că tu nu vei fi lepădat, dar Isus a spus că dacă noi ne lepădăm de El,
atunci şi El se va lepăda de noi. (Mat.10:33)
Întrebarea
ce se pune acum este: Pe cine trebuie să credem noi mai mult?
( NT.
Privind afirmaţia lui Hal Lindsdey că un copil care s-a născut într-o familie
aici pe pământ ori ce-ar face el, tot membrul familiei in care s-a născut
rămâne, o mică obiecţiune: Dacă această afirmaţie este valabilă şi pe plan
spiritual, atunci toţi oamenii care se nasc “păcătoşi” vor rămâne în familia lui
Satan, chiar dacă se vor pocăi şi-L vor primi pe Domnul Isus ca Domn, şi
Mântuitor personal).
Obiecţia
nr.9
Când
cineva devine mântuit, el primeşte viaţa vesnică. Dacă această viaţă ar putea fi pierdută,
atunci ea n-ar mai fi
eternă!
Deaceea,
odată ce o persoană este mântuită, ea va fi întotdeauna mântuită!
Aşa după cum Hank Hanegraaff a
scris:
„Viaţa
vesnică pe care o primeşte credinciosul prin credinţa în Hristos nu este o viaţă
pentru două săptămâni, două luni, ori chiar doi ani; viaţa eternă este
vesnică! Ea începe pentru un om în
momentul convertirii lui şi se întinde prin lungimea incomesurabilă a
timpului”.*
(*
Hank Hanegraaff, CRI Perspective, Christians and the Assurance of
Salvation)
Răspuns:
Acest tip
de argument conţine o amestecătură
de adevăr şi eroare în el. De sigur că în momentul în care devine
cineva mântuit, el primeşte viaţa vesnică din cauza credinţei lui în Hristos,
dar faptul aceasta nu implică
neapărat o garanţie a posesiunii eterne a vieţii
vesnce.
Punctul
vital al acestui argument se centrează cu adevărat în jurul posesiunii vieţii
eterne, şi nu dacă viaţa este altfel decât eternă. În timp ce viaţa vesnică va fi întotdeauna eternă, posesiunea ei
este total diferită.
Este uşor
de dovedit că viaţa eternă a fost eternă chiar înainte ca persoana salvată s-o
fi posedat.
Nu
deducem oare de aici că, eternitatea vieţii va rămâne vesnică chiar dacă cineva
nu mai continuă s-o posede?
Adevărul este că atâta timp cât un creştin are viaţă spirituală aceasta
este vesnică, însă potrivit cu Sfintele Scripturi, el totuşi poate muri
spiritual (Rom.8:13) şi pierde Împărăţia lui Dumnezeu (Gal.5:19-21).
Obiecţia
nr.10
David
şi-a pierdut numai bucuria mântuirii când a păcătuit, comiţând adulter şi
crimă! Noi cunoaştem acest lucru
din rugăciunea lui, făcută în Psalmul 51.
David
a comis păcatul uciderii şi a adulterului.
Noi trebuie să condamnăm păcatele lui. Ele au fost rele. Dar păcatele lui David au fost acoperite
de sângele lui Christos şi în Ps. 51, rugăciunea lui David arată că că el nu
şi-a pierdut salvarea, ci numai bucuria mântuirii*
(*
John R. Rice, Can a Saved Person Ever be Lost? pg.16)
De
asemenea, David a fost omul după inima lui Dumnezeu şi a scris o parte din
Scriptură. Aceasta dovedeşte
OSAS.
Răspuns:
Să
spui că, bazat pe Ps. 51:12, păcatele lui David de adulter şi crimă nu i-au
cauzat pierderea mântuirii, înseamnează să contrazici Biblia (1Corint.6:9-10;
Apoc.21:8 etc.)! Doar pentrucă
David s-a rugat să aibă restaurată
bucuria mântuirii, nu înseamnează că el nu şi-a pierdut mântuirea
deasemenea. Potrivit cu versetele
menţionate mai sus, lucrul acesta s-a întâmplat în mod cert.
Dacă
fiul risipitor şi-a pierdut mântuirea când a trăit o viaţă imorală (Luca 15:
24,32), de ce îţi place ţie să crezi că David nu şi-a pierdut-o pe a lui, când a
păcătuit săvârsind crimă şi adulter?
Observaţi
că David a primit imediat iertare în prezenţa lui Nathan, după ce el a fost
confruntat cu păcatele lui. Deşi
Psalmul 51, aparent a fost scris după ce David a fost deja iertat, totuşi, în
acest timp, el nu a avut bucuria
mântuirii restaurată.
“Dă-mi
iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă !”
Ps.51:12.
Pe de
altă parte, chiar dacă David nu şi-a pierdut mântuirea din cauza acestor păcate,
Biblia ne arată că există un păcat şi mai grav, păcatul împotriva Duhului Sfânt,
care nu poate fi iertat (Matei 12:31) şi mai sunt şi altele care ar putea nega
mântuirea multora. De aceea, este
imposibil să dovedeşti OSAS, din exemplu şi rugăciunea lui
David.
Noi
trebuie deasemenea să vedem dacă David a fost, sau nu a fost definit de Biblie
bărbat infidel şi ucigaş, când a comis aceste păcate fără să aibă remuşcări de
conştiinţă, deoarece dacă a fost caracterizat astfel, atunci el a fost în mod
clar nemântuit în acel timp, potrivit cu
1Corint.6:9-10 şi Apocalipsa 21:8.
Ca să
putem răspunde corect la aceasta, noi trebuie să vedem de câte ori poate un om să comită adulter ori o
crimă, ca să fie considerat de Biblie curvar sau ucigaş.
Levetic
20 cu 10 declară:
“Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu
nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie
pedepsiţi cu
moartea.”
Din
acest verset noi învăţăm că un singur act de adulter, face o persoană preacurvar
sau preacurvară.
De
asemenea, în Numeri 35:16-18 este revelată identitatea unui ucigaş:
“Dacă
un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fer, şi acesta moare, este un
ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea. Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o
ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie
pedepsit cu moartea. Dacă-l loveşte
cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare,
este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea” (Numeri 35:
16-18).
Din
nou, un singur act de ucidere îl face pe om ucigaş, conform Sfintelor
Scripturi. Nu există Scriptură care
să declare că numai după două, ori cinci, ori douăzeci şi cinci de acte de
adulter ori crimă, devine cineva curvar sau ucigaş! Deasemenea, definiţia
acestor cuvinte se potriveşte cu evidenţa din Levetic 20:10 şi numeri 35:16-18
pentru un singur act!
În
afară de aceasta, în legătură cu crima
1Ioan 3:15 spune:
“Oricine
urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nicun ucigaş n-are viaţa
vecinică rămânând în el.”
Conform
Sfintelor Scripturi, David a premeditat crima pe care a făcut-o.
De
aceea, în timpul acela, nu a avut viaţa vesnică rămasă în el, chiar dacă înainte
de aceasta a fost mântuit. (Aşa că David a pierdut mult mai mult decât bucuria
mântuirii, când a săvârşit adulter şi crimă).
Dar
ceva mai mult, Dumnezeul Suveran, care ştie totul despre mântuire, Har, puterea
ce o deţine, dragoste şi credincioşie, a vorbit din înălţimea Tronului Său după infinita şi desăvârşita lucrare a Domnului Isus
Hristos:
“Dar
cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi
mincinoşii, partea lor este în
iazul, care arde cu foc şi cu
pucioasă, adică moartea a doua.” Apoc.
21:8.
Potrivit
cu Apocalipsa 21:8, David a fost complet nemântuit când a comis păcatul, fără să-i pară rău. (La fel a
fost şi Bat-Sheba )!
Dacă
David nu s-ar fi pocăit, el ar fi fost pierdut pe veci, şi nu ar mai fi intrat
în Împărăţia Cerurilor, conform Sfintelor Scripturi! Însă după cum scrie în 1Regi 15:5,
David niciodată nu s-a mai abătut
dela niciuna din poruncile Domnului, aşa că el a intrat în Împărăţia lui
Dumnezeu!
Pe de
altă parte, când unui om, care a
căzut în păcat îi pare rău de tot ce a făcut şi se pocăieşte, el primeşte
iertare şi numai este considerat ca imoral, ucigaş, etc. Aşa s-a întâmplat cu
tâlharul de pe cruce, care înainte de a muri fizic, a găsit dintr-o dată iertare
în Domnul Isus, şi a plecat în Paradis (Luca 23: 42-43). El a fost şters din lista celor de la
1Corint.6:9-10, aşa că excluderea lui din Împărăţie a fost anulată în momentul
când a fost
iertat.
Acelaşi
lucru se poate spune şi despre David!
În
final, cum a fost David omul după
inima proprie a lui Dumnezeu?
În
Ieremia 3:15, noi citim:
“Vă
voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu
înţelepciune.”
Aceleaşi
fraze, care s-au folosit pentru David sunt deasemenea folosite şi aici şi indică
lideri spirituali călăuzind poporul cu pricepere, cucernicie şi
înţelepciune.
Dar
vă rog observaţi că nu există nici-o referire în Sfântele Scripturi, care să
declare protecţie unui om, care este după inima lui Dumnezeu o vreme şi apoi
cade în păcat. Nici un scriitor al Bibliei**, rege al lui Israel ori altfel
de persoană, care ar deveni imoral din punct de vedere sexual sau ucigaş, nu
este scutit de pedeapsă dacă nu se pocăieşte de ce a făcut. Sfintele Scripturi declară că ei vor
sfârşi în cuptorul cu foc (Apoc.21:8).
Singura
speranţă pe care o pot avea ei, este să se pocăiască aşa cum a făcut David şi
fiul risipitor.
Aceia
care dau impresia că resping OSAS dar susţin că David niciodată nu şi-a pierdut
mântuirea, spun de fapt că un om poate fi curvar şi ucigaş şi să rămână în
acelaşi timp salvat.
Aceasta
este de asemenea o licenţă pentru imoralitate.
(Domnul
Isus s-a adresat apostolilor Lui, care mai târziu aveau să fie scriitorii
Bibliei aşa după cum a fost şi David, şi totuşi El le-a spus că dacă ei se vor
lepăda de El, şi El se va lepăda de ei (Mat.10:33) şi că ei vor trebui să rabde
până la sfârşit ca să fie mântuiţi (Matei 10:22). Nici un privilegiu special nu li s-a dat
din cauză că ei vor fi scriitori ai Bibliei ori că erau apostolii
Lui).
Obiecţia nr.11
Adevăratul
creştin nu va fi nicicând condamnat! Rom. 8:1
Nu
există nici o osândire pentru cei
ce sunt în Isus Hristos…!
Răspuns:
Această
necondamnare, menţionată în Romani 8:1, se referă numai la aceia care sunt în
Domnul Isus Hristos. Ea se
realizează numai în cazul când noi continuăm în credinţă, deoarece este fără
nici-o îndoială posibil ca unii să nu rămână în Isus Christos, Fiul lui
Dumnezeu, după ce au fost mântuiţi
(Ioan 15:6; 1Ioan 2:24; 2Ioan 9).
Promisiunea
din Romani 8:1, că nu va fi condamnare este condiţionată, deoarece numai aceia
care nu “traiesc după îndemnurile firii, ci după indemnurile Duhului Sfânt” nu
vor fi condamnaţi.
“Acum
dar nu este nici o osândire pentru ceice sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc
după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile
Dhului.”
În
mod asemănător scrie şi la Rom 8:4:
“…cari
nu trăim după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile
Duhului.
În
final, acelaşi Dumnezeu, care a inspirat pe scriitorul epistoalei către Romani
să scrie capitolul opt versetul unu, L-a inspirat pe scriitor să scrie şi unu
Timotei capitolul trei versetul şase, care spune:
“Să
nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în
osânda diavolului.”
Aici,
Apostolul Pavel a vorbit despre o posibilă condamnare a noului convertit, care
dacă ar fi ridicat într-o poziţie de supraveghetor al bisericii ar putea să se
îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului, adică în cuptorul cu foc din
(Apoc.20:10; Matei 25:41). În mod
clar, Pavel nu a crezut în securitatea necondiţionată a acelora care sunt cu
adevărat salvaţi.
Obiecţia
nr.12
Filipeni
1:6, dovedeşte valabilitatea învăţăturii OSAS!
În
versetul acesta este scris:
“Sunt încredinţat că Acela care a început
în voi această bună lucrare, o va isăprăvi până în ziua lui Isus
Hristos.”
Răspuns:
Filipeni
1:6 trebuie să fie înţeles în lumina contextului acestei
epistole.
Filipeni
2:12, declară că cei din grupul acestei biserici au fost întotdeauna ascultători
în prezenţa Apostolului Pavel.
Deşi, grupul acesta nu a fost perfect, el nu a fost nici căldicel, şi
nici nu a umblat după plăcerile lumeşti.
Nu
numai că ei întotdeauna au ascultat, dar au şi dus aceeaş luptă spirituală pe
care a dus-o şi Pavel (Filipeni 1:29-30), şi l-au suportat financiar chiar dela
început, aşa după cum scrie la (Filipeni
1:14-16).
Imediat
după versetul 6 din cap.1 Filipeni, în versetul 7, Pavel arată de ce a fost el
atât de convins în afirmaţia pe care a făcut-o.
“Este
drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port pe toţi în inima mea…”
Baza
convingerii Apostolui Pavel menţionată în versetul şase, nu a garantat dovada
salvării necondiţionate OSAS, pe care mulţi o citesc în acest pasaj. Baza convingerii lui Pavel exprimată în
acest verset, a fost că el i-a purtat pe ei în inima lui, ceea ce a însemnat că ei vor
fi ajutaţi în luptele lor spirituale de rugăciunile lui fierbinţi, citate în versetele 9-11.
Aceeaşi
frază menţionată în versetul 6 “până în ziua lui Hristos, este repetată în
versetul 10, care spune:
“…să
deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în
ziua venirii lui Hristos.” Filip. 1:10.
Obiecţia
nr.13
Noi
suntem făcuţi fii reali ai lui Dumnezeu, nu fii probabili, care necesită să fie
puşi la încercări.
Răspuns:
Da,
este adevărat că noi devenim copiii lui Dumnezeu în clipa când suntem mântuiţi
(Ioan 1:12; Gal. 3:26), însă cu toate acestea Biblia
spune:
“Căci
ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos,
dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită dela început.” (Evrei
3:14)
Acest
verset este deasemenea adevărat!
Decât să spunem: copii puşi la încercare sau la probă, ar fi mai bine să
spunem, conform cu Sfintele Scripturi, după ce noi suntem salvaţi, noi suntem
fiii lui Dumnezeu, cu voinţă liberă şi potenţial de a nu moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu, din cauza anumitor păcate (1Cor. 6:9-10), doctrinelor false despre
salvare (Gal.5:2-4; 2Ioan 9) sau persecuţiei (Mat. 10:33,
Apoc.2:10-11).
Obiecţia
nr.14
Eu
sunt de acord cu Dave Hunt, care a scris: “Salvare (Mântuire) înseamnă iertare
prin Har a tuturor păcatelor trecute, prezente şi
viitoare.”*
(
*Dave Hunt, CIB Bulletin Camarillo Ca. Christian Information Bureau
Jun.1989).
De
aceea, păcatele care le săvârşim după convertire, nu pot nega mântuirea noastră.
Răspuns:
Este
adevărat că mântuirea se capătă prin Har, însă cu toate acestea, afirmaţia că
păcatele făcute după convertire nu pot anula decretul mântuirii noastre,
cotrastează cu Sfintele Scripturi.
Vezi sfatul Apostolului Petru către Simion din Faptele Apostolilor 8:
22-23, Prov. 28:13, şi învăţătura Ap. Ioan
privind acest subiect (1Ioan 1:9).
Aceasta este baza scripturală privind iertarea păcatelor, după
salvarea
iniţială.
La
salvarea iniţială, toate păcatele săvârşite până la acel moment, sunt iertate
(Luca 23:42-4; 18:9-14; Fapte 10:43-48; Ps.103:12 ). Însă toate păcatele comise după aceea (după ce ai
fost mântuit ), nu sunt în mod
automat acoperite. Dacă ar fi aşa,
atunci Rom. 8:23; 2Cor. 7:1; Gal. 5:19-21; 1Tim. 5:22; Apoc. 3:4 n-ar mai avea
nici un sens!
Mai mult decât atât, Domnul Isus a învăţat
foarte clar pe toţi aceia care au fost odată mântuiţi, că păcatele lor făcute
ulterior, nu sunt în mod automat iertate. El a fixat o
condiţie:
“
Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta
greşelile voastre. Dar dacă nu
iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre.” (Mat 6 14-15).
În
final, noi putem nega mântuirea noastră şi pe alte căi, nu numai prin păcătuirea
directă! Conform învăţăturii
Sfintelor Scripturi, lucrul acesta se poate întâmpla unui credincios prin
acceptarea unui plan fals de salvare (Gal. 5:2-4, 1Ioan 2:24-25) ori prin
lepădarea de Hristos în timpul persecuţiilor (Mat. 10:33;
Apoc.14:9-12).
Unii
credincioşi citează Colos. 2:13, ca învăţătură că toate păcatele noastre
trecute, prezente şi viitoare sunt iertate în momentul
salvării!
Oare
afirmă cu adevărat versetul 13, lucrul acesta ?
“ Pe
voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu
v-a adus la viaţă împreună cu El, după
ce ne-a iertat toate greşelile.” (Colos.2:13).
Pasajul
acesta ne învaţă că numai păcatele noastre trecute au fost iertate când am fost
mântuiţi.
Adevărul
acesta devine şi mai evident în 2Petru 1:9, care spune:
“Dar
cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a
fost curăţit de vechile lui păcate.”
În
acest verset, Ap. Petru nu a menţionat păcatele prezente şi viitoare numai pe cele trecute, care au fost curăţite
în momentul când omul a fost mântuit.
În
Colos. 2:13 ni se spune că Dumnezeu a iertat toate păcatele săvârşite până la
punctul iniţial al salvării noastre.
Chiar şi mai clar este 1Ioan 1:9, care declară că noi trebuie să ne
mărturisim păcatele pe care le-am făcut după ce am fost salvaţi, ca să fim
curăţiţi de orice fel de nelegiuire.
Cuvântul
tradus toate (greşelile) din Colos. 2:13, trebuie înţeles în contextul
textului dacă doreşti să faci o interpretare corectă. Acelaşi cuvânt este găsit în Luca 2:1,
şi e trdus toată (lumea):
“În
vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată
lumea.”
Contextul
sa referă numai la populaţia Imperiului
Roman, peste care avea autoritate Cezar August, chiar dacă decretul spune să se înscrie
toată lumea.
La
fel trebuie să înţelegem Colos.
2.13.
Obiecţia
nr.15
Dumnezeu
nu salvează un om din păcat, ca pe urmă să-l trimită în iad. Asigurare contra iadului există! Nu există condiţii ataşate de
mântuire!
Răspuns:
Aceasta
nu s-a întâmplat în cazul Apostolului Iuda Iscarioteanul, Regele Saul, şi
alţii!
Adevărul
este că Dumnezeu nu va forţa niciodată pe vreo persoană să urmeze cu
credincioşie pe Domnul Isus pană la capăt, după ce a fost mântuită prin
credinţă.
Deasemenea,
obiecţiunea lor este că “Dumnezeu nu dă niciodată cuiva Duhul Sfânt, ca pe urmă
să-l ia îndărăt”
Ambele
afirmaţii sunt contrare adevărului Biblic ( 1Sam.16:14; Apoc.
22:18-19)
Citeşte
şi meditează la Apocalipsa capitolul doi şi trei, şi vei fi total surprins de
declaraţiile Domnului Isus către bisericile din Asia după jertfa Lui pe cruce,
prin care a venit Harul. În ciuda
sângelui Său, care a fost vărsat şi a rugăciunilor Lui insistente pentru urmaşii
Săi credincioşi, El i-a certat aspru şi i-a prevenit despre lucrurile care
învăţătorii OSAS evită să le discute.
Notaţi în special Apoc.2:10-11; 3:2-5; 3:15-16.
Obiecţia
nr.16
Eu
cred în OSAS, deoarece eu cred în lucrarea desăvârşită a lui Hristos!
Răspuns:
Desigur
că autorul anonim al epistolei către Evrei a crezut în lucrarea desăvârşită a
lui Hristos de asemenea. (Evrei 7:27; 9:26; 10:11-14).
Cu
toate acestea, aceasta nu a însemnat că el a crezut în OSAS, după cum se vede în
(Evrei 3:12-14; 6:4-6; 10:26-31)! Acelaşi lucru poate fi spus şi despre
Apostulul Pavel (Rom. 6:10; Rom. 8-13; Gal. 5:19-21; 6: 8-9; 1Tim. 3:6; 2Tim.
2:12).
Mai mult decât atât, nici un om n-a
crezut mai mult în desăvârşita lucrare a lui Hristos, decât Hristos însuşi!
Totuşi după desăvârşirea jertfei de la Calvar, El a spus acelora care erau deja
mântuiţi:
“Nu
te teme nicidecum de ce ai să suferi.
Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă
încerce. Şi veţi avea un necaz de
zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa
vieţii. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor
Duhul: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte” (Apoc.2:10-11)
Să ai
indrasneala ca să pui deopotrivă OSAS, cu lucrarea desăvârşită a lui Hristos,
însemnează să depui un effort subtil pentru discreditarea securitătii
condiţionate a credincioşilor care este solid suportată de multe pasaje biblice
şi chiar şi de exemplele actuale de apostazie.
Lucrarea
desavarşita a lui Hristos este fundamentală pentru toţi creştinii, dar aceasta,
nu are nimic de-a face cu controversa privind securitatea credincioşilor.
Credincioşii din ambele părţi a acestei controverse cred în lucrarea desăvârşită
a lui Hristos.
Obiecţia
nr.17
“Binecuvântat
să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea
mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde
vie, şi la o moştenire
nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” (1Petru
1:3-4)
Răspuns:
Pasajul
acesta minunat din Sfintele Scripturi descrie numai moştenirea copiilor lui
Dumnezeu. Acesta nu spune că noi nu
putem anula această moştenire cu faptele noastre rele făcute după convertire,
ori prin pierderea credinţei.
De
fapt acest lucru a fost declarat de scriitorii Noului Testament în repetate
rânduri (Gal. 5:21; Efes. 5:5-7; 1Corint. 6:9-10; 15:2; Iacov 2:5;
4:4).
Obiecţia
nr.18
Isus
s-a rugat Tatălui ca El să ocrotească pe ucenicii Săi, şi ca nici unul din ei să
nu se piardă. În mod sigur Tatăl a
auzit rugăciunea Fiului Său.
Răspuns:
Versetul
la care se referă susţinătorii OSAS este din Ioan cap.17. Acest verset nu prezintă garanţia
rămânerii permanente a credinciosului în statutul de mântuit. Chiar în aceeaşi rugăciune, Domnul Isus
s-a rugat de asemenea pentru completa unitate dintre credincioşi (Ioan
17:23). În mod evident, în
1Corint.1:10-13, aceasta nu s-a întâmplat.
De aceea trebuie să fie ceva factor din afara contextului, care să fie
vrednic de a fi luat în considerare în această situaţie. Amintiţi-vă cum Domnul Isus însuşi a
spus ucenicilor Săi că ei trebuie să stea fermi în credinţă până la sfârşit,
dacă vor să fie mântuiţi (Mat. 10:22) şi să rămână în El ca să nu fie aruncaţi în foc (Ioan
15:4-6)!
Deasemenea,
potrivit cu Rom. 8:34 şi Evrei 7:25, Domnul Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi
se roagă pentru noi. Oricum,
aceasta nu înseamnează că servitorii Lui nu pot fi înşelaţi de învăţătorii falşi
şi duşi până la punctul de a-şi pierde mântuirea, în care caz, Hristos nu va mai
fi pentru ei de nici un folos (Gal.5:2-4); să devină căldicei şi să fie aruncaţi
afară din trupul lui Hristos (Apoc. 3:15-16); să moară spiritual prin păcat
(Rom. 8:13; Gal. 5:19-21; Iacov 1:14-15).
Rugăciunile
puternice ale Domnului Isus şi voinţa noastră liberă, lucrează împreună. Aparent, voinţa noastră liberă poate uneori prevala încredibila putere
a rugăciunilor şi voinţei Domnului Isus, deşi Dumnezeu nu vrea ca un credincios
să fie înşelat de învăţăturile false şi
să cadă în păcat.
Voinţa
lui Dumnezeu pentru noi poate fi anulată de propria noastră voinţă (Luca
7:30). Lucrul acesta este evident
din următoarele:
Voinţa
Domnului este ca nimeni să nu piară ( 2Petru 3:9), totuşi mulţi vor pieri (Matei
7:13-14).
De
aici reiese clar că voinţa lui Dumnezeu nu este întotdeauna împlinită.
Obiecţia
nr.19
Dacă
salvarea de la pedeapsa pentru încălcarea legilor lui Dumnezeu nu poate fi
câştigată prin faptele noastre bune, atunci aceasta nu poate fi pierdută nici
prin faptele noastre rele.*
(
*Ibid.)
Răspuns:
Acest
gen de declaraţie-concluzie, trebuie să fie cu grijă
examinata!
Da,
este adevărat că noi nu putem câştiga mântuirea prin faptele noastre bune,
conform cu Efes, 2:8-9; Tit 3:5; 2Tim. 1:9 şi Rom. 4:4-6. Cu toate acestea,
potrivit cu afirmatiile
Apostolului
Pavel, acelaşi scriitor inspirat al Bibliei, care ne-a dat nouă 14 epistole din
Sfintele Scripturi, concluzia este falsă! Vezi 1Corint. 6:9-10; Gal. 5:19-21;
Efes. 5:5-7.
Să
accentuezi Efes. 2:8-9 şi să excluzi 1Cor. 6:9-10, Gal 5:19-21 şi Efes. 5:5-7,
înseamnează să distorsionezi în mod grosolan adevărata învăţătură a Harului şi
să nu mai fie propovăduită aşa cum ne-a fost dată în original.
(Deasemenea,
haideţi să numim păcat şi neascultarea de Dumnezeu, nu numai faptele
rele).
Ţine-ţi
bine minte că faptele bune nu salvează, dar păcatele cauzează moartea spirituală
(Luca 15:24,32; Rom.8:13; Iacov 1:14-15) şi neagă intrarea noastră în Împărăţia
lui Dumnezeu (Marcu 9:43-48).
Obiecţia
nr.20
“…Ştiu
în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am
încredinţat până în ziua aceea.” (2Tim.1:12).
Singura
explicaţie că Ap.Pavel a făcut asemenea declaraţie despre sine însuş, este aceea
că el a crezut în OSAS.
Răspuns:
Potrivit
cu versetul amintit mai sus, Apostolul Pavel a fost convins că Dumnezeu este în
stare să păzească tot ce I-a încredinţat Lui. Cu toate acestea, doar două
versete mai în urmă, el a spus lui
Timotei:
“
Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care
locuieşte în noi (2Tim.1:14).
Mai
mult decât atât, el a spus credincioşilor din Corint:
“Veghiaţi,
fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă !” (1Cor.16:13).
Iar
în 2Timotei 4:7, a scris:
“M-am
luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit
credinţa.”
Aşa
că este bine să nu citim în 2Timotei 1:12, ceea ce nu există
acolo!
Pavel
nu a propovăduit OSAS! Vezi Rom. 2:7; 8:13; 11:19-23; 1Cor. 6:9-10; 15:2; Gal.
5:2-4; 6 :8-10; 1Tim. 1: 19-20; 3:6.
Obiecţia
nr.21
Din
punct de vedere sexual, Samson a fost
un om imoral; însă cu toate acestea el este menţionat ca erou în Evrei
capitolul
unsprezece.
Deaceea,
un om poate fi imoral şi totuşi
salvat.
Răspuns:
E
adevărat că Samson este menţionat în Evrei 11:32, însă de ce a fost el inclus în
acest capitol se arată în versetul 34; dar aceasta nu are nimic de a face cu
concluzia eronată că cineva poate fi din punct de vedere sexual un om imoral şi totuşi să fie
mântuit.
Pe de
altă parte, nu oricine a fost menţionat în Evrei 11, a intrat în Împărăţia
Cerurilor. Versetul 29 din acest
capitol se referă la toţi oamenii din Israel care au trecut prin Marea
Roşie. Incluşi în acest grup au
fost şi Datan, Abiram şi Core.
Despre aceşti trei oameni care au păcătuit, noi citim în Numeri 16:33:
“Şi
s-au pogorât astfel de vii, în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul
i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.”
Apostolul
Pavel a declarat în mod categoric, că imoralii sexuali sunt răi, necuraţi
şi respinşi de Dumnezeu. Ei nu vor
moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-21; Efes. 5:5-6; 1Tes.
4:3-8).
Şi
chiar mai mult, Dumnezeu însuşi a declarat că, curvarii vor merge în iazul care
arde cu foc şi cu pucioasă (Apoc.21:5-8).
Samson,
David, curvarul nenominalizat din 1Cor. 5:1-2 şi ori care persoană care trăieşte
în păcat, nu sunt exceptaţi de la această regulă.
Obiecţia
nr.22
Creştinii
pot comite păcatul sinuciderii, şi totuşi merg în cer! Noi ştim aceasta, deoarece Samson a
comis acest păcat, şi totuşi numele său este menţionat în rândul credincioşilor
(Evrei11:32).*
(*The
Ankerberg Theological Research
Institute News Magazine vol. 4, nr.8,1997, pg. 2)
Răspuns:
Samson
nu a comis sinucidere. Rugăciunea
lui arată că el i-a cerut lui Dumnezeu să-i îngăduie ca să moară cu filistenii,
dar a lăsat toată chestiunea aceasta în mâinile lui Dumnezeu. (Jud.
16:28-30).
Spre
deosebire de Samson, victimile care se sinucid, iau decizia de sinucidere în
mâinile lor proprii şi-şi curmă vieţile lor fizice.
Dumnezeu
a ascultat rugăciunea lui Samson, dar nu a ascultat ruga lui Iona (Iona 4:3) şi
nici a lui Ilie (1Regi 19: 4 )!
Psalmul
66:18, declară:
“Dacă
aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.”
Aceasta
înseamnează că, la sfârşitul vieţii lui Samson, aparent el a fost iertat.
Pentrucă dacă n-ar fi fost aşa, Dumnezeu nu i-ar fi ascultat
rugăciunea.
Obiecţia
nr.23
Dacă
Dumnezeu ne-a predestinat pentru cer, atunci, El va purta de grijă să-Si ducă la
bun sfârşit lucrarea.
De
aceea, odată ce suntem mântuiţi, noi vom fi întotdeauna mântuiţi. Odată ales, întotdeauna ales!
Răspuns:
John
Calvin a susţinut că există două feluri de predestinaţie (Dublă predestinaţie).
El spunea: “Dumnezeu i-a predestinat pe unii pentru cer, iar pe alţii pentru
iad. Individul nu are nici-o şansă
de alegere, în această chestiune.”
În a
doua epistolă a sa, Apostolul Petru îl contrazice în mod evident pe Calvin :
“Domnul nu întârzâie în împlinirea
făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi
doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (Petru 3:9 )
La
fel, în a doua sa epistolă către Tesaloniceni, Apostolul Pavel a scris: “ şi cu
toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentrucă n-au
primit dragostea adevărului ca să fie
mântuiţi” (2Tesal. 2:10).
Aşa
dar, oamenii pier nu din voia lui Dumnezeu, ci pentrucă ei nu vor să iubească
adevărul şi să fie mântuiţi. Vezi
de asemenea Matei 23 :37.
Mântuirea
este disponibilă tuturor acelora care doresc de bună voie să vină la
Hristos!
“Şi
Duhul ţi Mireasa zic: “Vino!” Şi
cine aude să zică: “Vino”! Şi celui
ce îi este sete, să vină; cine
vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Apoc. 22:17).
De
asemenea, noi suntem aleşi pe baza cunoaşterii lui Dumnezeu despre alegerea
noastră (1Petru 1:2). În afară de
acesta, sunt mai multe exemple date în Biblie de oameni credincioşi, care au
murit spiritual după ce au fost născuţi din nou. Aceasta dovedeşte că o persoană ce a
fost odată salvată, poate ajunge în focul etern!
Dacă
intrarea noastră în Impărăţia lui Dumnezeu a fost garantată după salvarea
iniţială, atunci de ce nu a lucrat ea pentru alţii în
trecut?
Trebuie
ca voinţa liberă şi responsabilitatea umană să fie implicate!
Din
pricină că acesta este adevărul, cuvintele lui Pavel către Timotei sunt vrednice
de luat în seamă în zilele noastre!
“…Să
nu te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat.” (1Tim.
5:22).
Harul
trebuie înţeles prin prisma versetelor menţionate mai sus. Dacă nu ţii seama de acest lucru,
schimonoseşti adevărul despre Har, şi-l transformi în licenţă pentru
păcat.
( NT:
Afirmaţia lui John Calvin privind predestinaţia individului pentru mântuire sau osândire este falsă,
deoarece îl face pe Dumnezeu mincinos, pentru că Dumnezeu se jură pe Sine că nu
doreşte moartea păcătosului Ezech. 33:11.
Noi suntem aleşi pe baza înfierii, care are la bază credinţa în Domnul
Isus, Ioan 1:12).
Obiecţia
nr.24
“Lanţul
de aur” aşa cum este citat, din Rom
8:30, dovedeşte OSAS :
“ Şi
pe aceia pe cari i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari
i-a chemat, i-a şi socotit neprihhăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit
neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”
De
fapt, versetul acesta este citat la timpul trecut, ca şi cum a fost un
aranjament făcut, care nu se mai
poate schimba.
Răspuns:
Acest
argument trece cu vederea exemplele actuale găsite în Sfintele Scripturi a
acelora care au fost odată iertaţi, şi pe urmă s-au îndepărtat de Dumnezeu. Vorbind mai specific, acest argument
este bazat pe presupunerea că, cuvântul proslăvit (glorificat) se referă la
intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu; însă este imposibil să legi această interpretare
de Rom. 8:30.
Ce ar
putea să însemneze cuvântul glorificat?
Apostolul Ioan a scris:
“Vedeţi
ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu ! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a
cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor,
acum suntem copii ai lui Dumnezeu.
Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă.
Dar ştim că atunci când Se ava arăta El, vom fi ca El, pentrucă Îl vom
vedea aşa cum este.” (1Ioan 3:1-2)
Aceia
care au fost justificaţi (socotiţi neprihăniţi), au fost deja glorificaţi cu
distincţia solemnă de a fi numiţi copiii lui Dumnezeu prin credinţa în Isus
Hristos. Dar deoarece, această
distincţie a glorificării este bazată pe credinţa noastră în Hristos şi credinţa
aceasta poate fi distrusă (Luca 8:13; 1Tim. 1:19; 2Tim. 2:18), noi trebuie să
continuăm în credinţa nostră, ori altfel, pierdem
Împărăţia.
În
Epistola lui Pavel către Coloseni, cap.1:21-23, este
scris:
“Şi
pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăşmaşi prin gândurile şi prin faptele
voastre rele, El v–a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să
vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe
întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi dela nădejdea
Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de
sub cer, şi al cărei slujitor am fost facut eu, Pavel.”)
Deasemenea,
în legătură cu justificarea, Ap. Pavel a spus:
“El ne-a mântuit, nu pentru faptele
făcute de noi în neprihhănire, ci pentru îndurarea Lui…. pentruca, odată
socotiţi neprihhăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai
vieţii vesnice” (Tit 3:5,7) .
( NT.
Pasajul din Rom. 8:30, sau lanţul de aur după cum îl numesc cei dela OSAS, se
referă cu precădere la Apostolii Domnului Isus şi nu la toţi credincioşii
mântuiţi. Dacă nu se admite această
specificaţie, atunci Biblia se contrazice.)
Obiecţia
nr.25
Aparent,
Apostolul Petru a crezut în OSAS.
El a scris:
“Voi
sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să vă fie descoperită în
vremurile de apoi.” (1Petru 1: 5)
Răspuns:
Cuvintele
cheie în acest verset sunt prin credinţă! Acest verset arată că, noi credincioşii,
suntem păziţi, numai atâta timp cât avem credinţă în Domnul Isus (Luca
8:13). Însă credinţa aceasta nu
este garantată! Observaţi vă rog,
că versetul din Luca 8:13, nu admite o altfel de interpretare, decât
interpretarea pe care a făcut-o Domnul Isus în versetul 6 din acest capitol,
care spune că sămânţa căzută pe stâncă s-a uscat după ce a răsărit, din lipsă de
apă.
În
Epistola către Romani 11:20-22, Apostolul Pavel a scris:
“Adevărat
: (ramurile) au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare
prin credinţă: Nu te îngâmfa dar,
ci teme-te ! Căci dacă nu a cruţat
Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va
cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi îndurarea
lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu
încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi
tu.”
Obiecţia
Nr.26
1Ioan
3:9 spune:
“Oricine
este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din
Dumnezeu.”
Pentru
mine este foarte clar că cineva care a fost cu adevărat salvat, nu se mai poate
întoarce în starea de trăire în păcat.
Răspuns:
Dacă
spui că o persoană, care a fost cu adevărat născută din nou, nu se mai poate
întoarce în starea de păcat, contrazici gândirea extremă a lui Charles Stanley;
Zane Hodges; Charles Ryrie, fără să-ţi dai seama de lucrul
acesta.
Să
tragi concluzia din 1Ioan 3:9, că un credincios nu se poate întoarce să trăiască în păcat, este în
mod evident o eroare. Exemplele din
Biblie ca: Solomon, văduvele tinere din 1Tim. 5:11-15, persoanele din 2Petru
2:22, dovedesc acest lucru.
Astfel
de posibilitate, este deasemenea sugestionată în 1Petru 1:14, care spune:
“ Ca
nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe cari le aveaţi
altădată, când eraţi în neştiinţă.”
Sămânţa
lui Dumnezeu, Cuvântul Lui, împiedică pornirile păcatului, dacă cumva păcatul,
este ascuns în inimile noastre (Ps. 119:9-11). Cu toate acestea, aşa după cum mlădiţa
care nu aduce roadă din Ioan 15:6, nu poate să rămână în viţă, sămânţa lui
Dumnezeu, nu poate să rămână într-o persoană care a fost născută din nou, dar s-a lepădat de Fiul
său Isus.
În
concluzie: Dacă versetul din 1Ioan 3:9 ar avea semnificaţia pe care
propovăduitorii OSAS îi dă acestuia, atunci, avertismentul dat de Ap. Pavel
către creştinii din Galatia (Gal. 5:19-21), ar fi fără
importanţă.
Obiecţia
nr.27
Eu
ştiu că sunt salvat pe veci, deoarece Dumnezeu mi-a promis că El niciodată nu mă
va lăsa şi nicicând nu mă va părăsi.
Răspuns:
Cu
toate că această afirmaţie este citată din Evrei 13:5, ea este actualmente luată
din Vechiul Testament şi este menţionată în Deuteronom
31:6-9.
Promisiunea
făcută de Dumnezeu Poporului Israel în acest pasaj este că el nu-i va părăsi şi
nici nu-i va lăsa niciodată. Dar
mai încolo, tot în acest capitol, în versetele 16-18, noi citim:
“Şi
Domnul a zis lui Moise: Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va
curvi după dumnezeii străini ai ţării
în care intră. Pe Mine Mă va
părăsi, şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea, Mă voi aprinde de
mânie împotriva lui. Îi voi părăsi,
şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va
fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice:
“Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul
meu ? Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în
zia aceea, din pricina tot răului pe cre-l va face, întorcându-se spre alţi
dumnezei.”
De
aici noi învăţăm că Evrei 13:5, este o promisiune condiţionată, care poate fi
anulată de răutate, aşa după cum versetele mai sus menţionate dovedesc acest
lucru.
Dacă
noi Il părăsim pe Dumnezeu şi ne întoarcem iar la faptele rele, şi El ne va
părăsi pe noi.
Dar
hai să vedem ce a înseamnat, atunci, pentru poporul lui Israel, să fie părăsit
de Dumnezeu?
Când
s-a întâmplat lucrul acesta, au venit peste ei diferite calamităţi ca: foamete
mare, boli chinuitoare, plăgi mortale, fiare sălbatice, vipere şi sabia,
potrivit cu Deutr. 32:23-25. Iată
de ce, propovăduitorii învăţăturii OSAS citesc în Evrei 13:5 ceva ce nu există
acolo, pentrucă Deutr. 31:6-18 nu aminteşte deloc de asigurarea şi garanţia
intrării în Împărăţia lui Dumnezeu; dar, în schimb, El le face o promisiune de
protecţie temporară şi stare bună, care poate fi totuşi anulată de păcat.
Dumnezeu nu ne părăseşte pe noi!
Promisiunea lui Dumnezeu că nu ne părăseşte, este condiţionată şi este
arătată de asemenea şi în 2Cronici 15:2 care spune:
“ Şi
Azaria s-a dus înaintea lui Asa, şi i-a zis: Ascultă-mă Asa, şi tot Iuda şi
Beniamin! Domnul este cu voi când
sunteţi cu El ; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi ; iar dacă-L părăsiţi şi El vă va
părăsi!”
Obiecţia
nr.28
Dacă
eu sunt greşit ca propovăduitor al OSAS, eu vreau să fiu greşit, deoarece
învăţătura aceasta se bazează pe lucrarea infinită a lui Hristos pe
cruce.
Răspuns:
Motivul
pare raţional să accepţi OSAS, ori să stai pe această poziţie, însă cu toate
acestea, lucrarea infinită a lui Hristos, nu se asociază cu controversa menţionată anterior.
Susţinătorii
securităţii condiţionate afirmă deasemenea, infinita lucrare a lui Hristos.
Adevărul
Biblic în orice problemă controversată este factorul hotărâtor, care arată că
OSAS este un mit ce îşi ţine aderenţii într-o doctrină falsă a securittăţii
eterne, cu evidente dezavantajii spirituale.
De
asemenea, cei care susţin cele cinci puncte ale calviniştilor şi pretind că lucrarea infinită a lui Hristos este
motivul pentru care ei cred în OSAS, contrazic fără intenţie, doctrina lor
limitată a ispăşirii. Doctrina Calvinistă învaţă că Domnul Isus şi-a vărsat
sângele numai pentru cei aleşi şi nicidecum pentru cei nealeşi.
Dar
dacă Domnul Isus nu şi-a vărsat preţiosul Său sânge pentru oricine, atunci
lucrarea Lui de jertfire n-a fost
desăvârşită.
În
contrast cu acest punct din calvinism, Apostolul Ioan a
scris:
“El
este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre,
ci pentru ale întregei lumi.” (1Ioan 2:2)
În
afară de aceasta, deoarece Domnul Isus a murit pentru cei nelegiuiţi (Rom. 5:6) şi toţi oamenii sunt păcătoşi
înainte de a fi mântuiţi, atunci Domnul Isus a murit pentru toţi.
Este
clar deci, că Domnul Isus a murit pentru toţi oamenii, şi nu numai pentru cei
aleşi, aşa cum declară Calvinismul.
Întrebarea
acum este: Cine crede în acest caz, în lucrarea desăvrşită a lui Hristos?
Obiecţia
nr.29
Nu
este dela Domnul, salvarea pe care oamenii nu pot de loc s-o cauzeze, s-o
influienţeze, sau s-o controleze?
Răspuns:
Desigur
că salvarea este dela Domnul, dar aceasta nu înseamnă că voinţa liberă şi
responsabilitatea umană nu are nici un rol în salvarea iniţială (Fapt. 2:40;
2Tesal. 2:10; Apoc. 22:17) ori că noi nu avem responsabilitatea să stăm în
starea de mântuiţi după ce am fost odată salvaţi prin Har (1Corint. 15:2; Evrei
3:12-14; 1Ioan 2:24-25).
Afară
de aceasta, multe exemple din Biblie, arată că adevărata salvare poate fi
anulată prin diferite căi de păcătuire.
Obiecţia
nr.30
Creşinismul
nostru nu este o religie a muncii.
Tu nu trebuie să faci eforturi mari ca să menţii ce tu deja ai în
stăpânire. Salvarea este un dar
nemeritat, dat de Dumnezeu omenirii nevrednice, din cauza sacrificiului lui Isus
Hristos.
Răspuns:
În
creştinism, mîntuirea se obţine prin Har şi este deasemenea un dar. Însă Domnul Isus ne-a spus:
“Nevoiţi-vă, (Luptaţi-vă, faceţi eforturi) să intraţi
pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun,
că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor
putea” (Luca 13:24 ).
(Notă:
Cuvântul nevoiţi-vă este tradus în limba română din cuvântul grecesc agonizomai
care înseamnă agonie şi se află la prezentul continuu.)
Domnul
Isus nu ne-a învăţat niciodată ca noi să stăm la urmă relaxaţi şi să ne lăsăm
purtaţi de valuri într-o parte şi într-alta după ce am primit mântuirea
iniţială. Noi suntem angrenaţi
într-un intens rozboi spiritual, care a pretins mulţi soldaţi ai crucii,
de-alungul secolelor.
Prin
urmare, sunt multe lucrări importante pe care noi trebuie să le facem, pentru
supravieţuirea noastră spirituală.
Apostolul
Petru ne-a învăţat în mod clar, că dacă vrem să facem sigură alegerea şi
chemarea noastră, atunci trebuie să mai adăugum la credinţa noastră în Hristos
şi cuvintele inspirate de Duhul Sfânt din
2 Petru 1: 5-10, care spune:
“De
aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu
fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea; cu
răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de
fraţi, iubirea de oameni. Căci,
dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici
neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus
Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă
cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai
mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul
acesta, nu veţi aluneca
niciodată.”
El
n-a scris despre siguranţa mîntuirii, ci despre chemarea şi alegerea noastră şi cum să le facem pe ele
sigure.
Observaţi
deasemenea că, creştinii pot uita că ei au fost curăţiţi de păcatele lor
săvârşite în trecut.
Obiecţia
nr.31
Salvarea
ni s-a dat de Dumnezeu! Dacă ea
poate fi luată de la noi, atunci, există numai o singură fiinţă în întregul
univers care poate face aceasta, şi acela este, fără nici-o îndoială, Dumnezeu
însuşi.
Dacă
tu crezi cu adevărat că Dumnezeu poate (ori vrea) să schimbe decizia Lui, care
deja a fost făcută, atunci, tu nu vorbeşti despre Atotputernicul Dumnezeu, care
este Atotştiutor şi Omniprezent.
Noţiunea
de schimbare este atributul fiinţelor create, precum suntem noi. Creatorul nu se schimbă şi nu se va
schimba! De vreme ce El este
proprietarul întregului univers, de ce ar trebui să-şi schimbe gandirea Lui, sau
decizia pe care El a făcut-o mai dinainte?
Răspuns:
Acest
argument este bazat pe interpretarea greşită că, numai Dumnezeu poate anula
mântuirea unui credincios, care neagă în mod indirect puterea distructivă a
păcatului ce se poate strecura pe furiş în viaţa lui, prin neglijenţă spirituală
şi nepăsare!
Deasemenea,
Dumnezeu însuşi, niciodată nu se schimbă! (Maleahi 3:6), dar planurile Lui
pentru indivizi şi naţiuni s-au schimbat, datorită necredinţei lor în El.
(Ezechiel 18:24-26; 33:13; Ieremia 18: 9-10).
Obiecţia
nr.32
Relativ
la mântuire, este mult mai Biblic să crezi că Dumnezeu nu va mântui (în primul
rând) pe aceia care eventual vor pierde mântuirea lor, aşa după cum susţine-ţi
voi. Dumnezeu poate face lucrul
acesta deoarece, El are capacitatea de a prevedea viitorul oricărei
persoane. Odată ce El decide şi ne
salvează din păcat, aceasta este decizia Lui finală, şi planul Său de salvare a
fost înfăptuit.
Dacă
El ia de la noi mântuirea ce ne-a dat-o, atunci ce fel de Dumnezeu este El? Nu poate El prezice viitorul
nostru? Îşi schimbă El grandiosul
Său plan?
El
este neschimbător! El are puterea
şi voinţa să realizeze ce a hărăzit, fără să-şi schimbe nici una din deciziile
şi planurile Sale.
Răspuns:
Raţiunea
voastră despre Dumnezeul infinit care onorează voinţa noastră, este trecută prin prisma umană, care este limitată şi
sussceptibiă erorilor.
Când
mergem la Biblie, noi înţelegem clar din exemplele date despre persoanele
salvate, care au devenit pierdute din punct de vedere
spiritual.
De
exemplu: Inima lui Solomon s-a întors la idolatrie! El a devenit un ucigaş. Lucrul acesta este neîndoielnic,
deoarece el a încercat să-l omoare pe Ieroboam (1Regi
11:40).
Apostolul
Ioan a declarat că nici un ucigaş
nu are viaţă veşnică care să rămână în el (1Ioan 3.15). Aşa că, chiar dacă Solomon L-a văzut pe
Dumnezeu de două ori, a construit Templul, a scris o parte din Biblie şi i-a
fost dată o înţelepciune excepţională dela Dumnezeu, până acolo că toată lumea
căuta să-l vadă, el totuşi s-a îndepărtat de Domnul.
“Toată
lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelpciunea pe care o pusese
Dumnezeu în inima lui” (1Regi 10:24).
Cum a
putut Dumnezeu să dea lui Solomon atâta înţelepciune, când El
a ştiut din vesnicie că Solomon se va transforma mai târziu într-o persoană atât
de păcătoasă? De ce Dumnezeu în
preştiinţa Lui i-a spus lui Solomon să construiască Templul, ca apoi după mai
mulţi ani, să îngăduie să fie distrus?
Cum şi de ce s-au întâmplat toate aceste lucruri, nu este uşor de
răspuns! Noi ştim numai că s-au
întâmplat, şi de aceea, trebuie să deducem din lucrurile care s-au întâmplat, un
răspuns posibil la întrebările cum şi de ce!
Obiecţia
nr.33
Creştinii
pot totuşi comite păcate; dar ei mai de vreme sau mai târziu se pocăiesc şi fac
din ce în ce mai puţine (păcate), pe măsură ce devin în mod progresiv
sfinţi. Procesul acesta de sfinţire
durează toată viaţa noastră.
Dumnezeu şi-a luat obligaţia
să ne sfinţescă.
Răspuns:
În
mod sigur, unii credincioşi vor deveni mai sfinţi, dar nu toţi! Spunând astfel, tu dovedeşti că eşti în
cunoştinţă de cauză despre persoanele care au avut dedicaţia lor pentru Hristos
biruită de dorinţele sexuale (1Tim. 5:11), duse până la punctul de a se despărţi
de Mântuitorul, şi al urma pe Satan (versetul 15). Vezi deasemenea şi 2Petru
2:20-22.
Libertatea
voinţei şi responsabilitatea umană, intră de asemenea în procesul de sfinţire,
aşa după cum ni se spune să ne apropiem de Dumnezeu şi să rezistăm
diavolului.
În
legătură cu aceasta, Apostolul Petru a scris:
“Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi de
poftele, pe cari le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemaat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată
purtarea voastră”
(1Petru
1:14-16).
Obiecţia
nr.34
În
ceia ce priveşte persoana mea, eu, care sunt născut din nou cu salvarea
asigurată, am certitudinea că nu voi comite păcate mari, din pricină că
viaţa mea cu Isus nu are nici-o
nevoie de ele. Eu fac aceasta, nu
pentrucă numai astfel îmi pot păstra mântuirea, sau pentrucă este absolut
necesar, dar ca o expresie
voluntară a bucuriei vieţii mele pe care am primit-o după ce m-a salvat
Isus.
Răspuns:
Prezenta
ta atitudine spirituală este lăudabilă, dar tu nu trebuie să uiţi niciodată că
tu te afli într-un război spiritual, care pretinde multe
victime.
Aceasta
înseamnează că inima omului se poate schimba în rău, aşa după cum dovedeşte
mărturia Biblică. În plus faţă de
actualele exemple, Domnul Isus a spus că la sfârşitul veacurilor fărădelegile se
vor înmulţi, dragostea celor mai mulţi se va răci (Matei
24:12).
De
unde au plecat toţi oamenii aceştia pe drumul greşit? Adesea au pornit dela o greşală mică,
aparent neînsemnată. Deaceea, noi
trebuie să ne păstrăm cugetul curat (Fapte 24:16), să gândim în termenii
eternităţii mai mult la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ (Colos.
3;1-3), şi să stăm ocupaţi în slujba noastră duhovnicească pentru Dumnezeu (Rom.
12:1).
Acestea
par să fie câteva din motivele pentru care Apostolul Pavel nu s-a îndepărtat
niciodată de Dumnezeu, aşa cum au făcut alţii.
Obiecţia
nr.35
Numai
cultele resping învăţătura OSAS!
Dacă respingi OSAS, tu trebuie că faci parte dintr-un cult; probabil din
cultul legalismului.
Răspuns:
Aceasta
este o declaraţie falsă, care a condus pe unii să creadă această concluzie
eronată. “The Way International”
este considerată de mulţi un cult; totuşi ei învaţă OSAS.
Cel
mai important lucru este ce spun Sfintele Scripturi, nu ce cred cultele, sau ce
nu cred! Biblia guvernează
doctrinele noastre ( 2Tim. 3:16-17)
Ce
cred ori nu cred cultele, este irelevant!
Deoarece
securitatea condiţionată este învăţată atât în Vechiul, cât şi în noul
Testament, noi trebuie să credem şi să învăţăm la fel.
Obiecţia
nr.36
Tu nu
eşti evanghelic dacă nu crezi în OSAS!
Răspuns:
Cuvântul
Evanghelie înseamnă: Vestea bună! Noi am obţinut cuvântul nostru
evanghelie, din acesta.
În
lumina acestui adevăr, Pavel a scris:
“Prin
aceasta evanghelie voi sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o;
altfel, degeaba aţi crezut” ( 1Corint.15:2, NIV).
“Şi
pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele
voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să
vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă,
fără să vă abateţi dela nădejdea
Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor
am fost facut eu, Pavel” (Colos. 1:21-23).
Securitatea
condiţionată a credinciosului este fundamentată în Evanghelia
Harului!
Obiecţia
nr.37
Domnul Isus va spune
multor oameni religioşi, “Eu
niciodată nu v-am cunoscut!”
Oamenii,
care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi nu se mai întorc niciodată, n-au fost de la început cu
adevărat mântuiţi.
Răspuns
:
Întregul
pasaj la care te referi spune:
“Nu
orişicine-Mi zice : Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce
face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am
scos noi draci în Numele Tău? Şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat; Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă
dela mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege” ( Matei 7:21-23
).
Notaţi
vă rog, numai cel care face (prezent continuu) voia Tatălui, va intra în
Împărăţia Cerurilor ( Vers: 21).
Noi
putem învăţa ce înseamnează aceasta, citind alte texte din Scriptură, care se referă
în mod asemănător la aceeaşi oameni.
Pretutindeni,
astfel de oameni credincioşi, sunt caracterizaţi ca aceia care au făcut binele (1Ioan 5:29 ), care n-au renunţat
să samene în Duhul Sfânt (Gal.
6:8-10), ori au stăruit în facerea de bine (Rom. 2:7).
Indiscutabil
că pasajul din Matei 7:23 ne arată că unii oameni religioşi n-au fost niciodată
mântuiţi, dar aceasta nu este totul ce spune Biblia despre aceia care nu intră
în Împărăţia Cerurilor.
Alte
Scripturi ne învaţă că au fost cazuri când oameni cu adevărat mântuiţi au făcut
cale întoarsă dela Dumnezeu şi nu s-au mai întors niciodată înapoi. (Saul, Solomon, Apostolul Iuda
Iscarioteanul, ucenicii anonimi din Ioan 6:66).
Când
se va întoarce Domnul Isus, El va
spune fecioarelor neînţelepte:
“Adevărat
vă spun că nu vă cunosc (Mat.25:12).
Nu, Eu niciodată nu v-am cunoscut,…” aşa cum scrie în Matei
7:22-23.
Obiecţia
nr. 38
Ucenicii
Domnului Isus Hristos nu sunt toţi mântuiţi! Un ucenic este un simplu învăţăcel. Aceasta explică enigma lui Iuda din Mat.
10:1-2 şi a acelora din Ioan
6:66.
Răspuns:
Domnul
Isus ne-a învăţat următoarele
despre ucenicii Săi:
“Dacă
vine cineva la mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi,
pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26).
“Tot
aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul
Meu” (Luca 14:33).
“Apoi
şi-a întins mâna spre ucenicii Săi, şi a zis: “Iată mama Mea şi fraţii Mei ! Căci oricine face voia Tatălui
Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Matei
12:49-50).
Primele
două pasaje menţionate aici, expun un fel de angajament faţă de Domnul Isus,
care depăşeşte cu mult un simplu ucenic.
Ultimul pasaj (Matei 12:49-50), arată într-un mod foarte clar că
ucenicii Domnului Isus fac parte
integrantă din familia Lui spirituală.
Din
aceste trei pasaje ale Sfintelor Scripturi, noi putem conclude că Apostolul Iuda
şi oamenii nenominalizaţi din Ioan 6:66, care au fost ucenicii Domnului Isus, au fost salvaţi
la un moment dat, înainte de a-L părăsi şi a nu se mai întoarce nicicând înapoi
la Învăţătorul lor.
Aşa
dar, este mult mai bine să acceptăm adevărul fundamental, care provine din
Sfântele Scripturi, decât să-L negăm.
Obiecţia
nr.39
Eu nu
pot combate ca netemeinic ce spuneţi voi, însă ştiu că nu este
adevărat.
Răspuns:
În
loc ca să crezi în felul acesta, tu ar trebui să fii ascultător şi dornic de
a-ţi schimba gîndirea şi viaţa, conform învăţăturii Sfintelor
Scripturi.
Deoarece
Biblia este autioritatea finală a doctrinei (2Tim. 3:16-17) şi tu ai citit
citatele scripturale folosie în context, în acest caz, securitatea condiţionată
trebuie să fie adevărată.
Acesta
este în mod sigur adevărul, deoarece dovezile textelor şi argumentaţia pentru
securitatea necondiţionată au fost demolate (2Cor.10:4-5).
Obiecţia nr.40
1Corinteni
1:8 dovedeşte OSAS. Aici nu sunt
cuvinte condiţionale ori vorbe fără sens,
în acest verset.
“El
vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului
nostru Isus Hristos (1Cor. 1:8).
Răspuns:
În
timp ce nu există condiţii clare citate în acest verset, Ap. Pavel a scris
deasemena următoarele două pasaje la acelaşi grup de credincioşi şi în aceeiaşi
epistolă:
“Nu
ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici
curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici
sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1Cor.
6:9-10).
“Prin
această Evnghelie sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am
propovăduit-o; altfel dejeaba aţi
crezut” (1Cor. 15:2 NIV )
Ambele
pasaje sunt împotriva securităţii necondiţionate, însă ultimul pasaj este clar
condiţional.
Ca să
înţelegem corect 1Cor. 1:8, noi trebuie să luăm în considerare aceste pasaje ca
şi celelalte, care sunt
deasemenea asocite cu subiectul.
Ap.
Pavel a scris deasemenea, despre necesitatea de a fi sfinţi, fără prihană şi
fără vină, ori şi unde ne-am
afla:
“Şi
pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele
voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să
vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă,
fără să vă abateţi dela nădejdea
Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor
am fost facut eu, Pavel” (Colos. 1:21-23).
Nu
vezi tu oare condiţia în acest pasaj?
Obiecţia
nr.41
OSAS
nu a existat în Vechiul Testament şi nu va exista nici după răpire, dar acum
există pentru oricare om, care a fost cândva salvat în viaţa
lui.
Răspuns:
Adevărul
este că niciodată, în nici un moment, n-a existat nici un fel de OSAS pentru
creaţia lui Dumnezeu. OSAS n-a
existat pentru îngerii din Ceruri, n-a existat pentru Adam şi Eva, n-a existat
pentru oamenii vechiului Testament, şi nici în Noul Testament nu se află
scris.
OSAS
nu există nici pentru oamenii care trăiesc în zilele
noastre.
Pentru
unii, credinţa în OSAS este rezultatul evitării anumitor pasaje din Biblie şi
denaturării voite a altora, cu scopul de a-şi prezenta învăţăturile lor greşite
auditorilor, care vor să audă şi să creadă acest tip de istorisiri
închipuite.
“Căci
va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi
vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după
poftele lor. Îşi vor întoarce
urechea dela adevăr. Şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2Tim.
4:3-4).
Obiecţia
nr.42
Minţile
strălucite din trecut au învăţat OSAS!
Au
fost ei oare toţi greşiţi, şi numai
părerile voastre sunt
adevărate?
Răspuns:
Unii
învăţaţi din trecut au negat de asemenea existenţa lui Dumnezeu, nu din cauză că ei au fost corecţi în
această chestiune, dar din pricina raţionamentului lor greşit, concepţiilor lor
eronate despre Creatorul, ori din alte motive.
În
mod similar, câţiva oameni care au fost apărătorii OSAS în trecut, ar putea fi
consideraţi înţelepţi de unii, deşi s-au făcut vinovaţi de raţionamente greşite
şi interpretări eronate în ceea ce priveşte puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu,
credincioşie, iubire, etc., aşa că o examinare mai îndeaproape ale Sfintelor Scripturi
dezvăluie acest
lucru.
Pe de
altă parte, minţile luminate ale trecutului au respins de asemenea OSAS, dar în
ciuda tuturor acestor fapte, o învăţătură nu trebuie acceptată ca verificată şi
bună, numai pentrucă o persoană distinsă a acceptat-o ca adevăr ori dacă
majoritatea oamenilor cred în ea.
Adevărata verificare a unei învăţături se face numai prin Sfintele
Scripturi, Cuvantul lui Dumneze, care este adevărul!
“Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2Tim.
3:16).
Obiecţia
nr.43
Eu nu
cred în concepţia catolicilor despre păcatele de neiertat (care duc la moarte) şi păcatele de iertat,
(care nu duc la moarte), aşa după cum aparent crezi tu! Ca adept al OSAS, eu cred că toate
păcatele sunt egale în severitatea şi gravitatea lor înaintea lui Dumnezeu
(Iacov 2:10)
Răspuns:
Să
respingi conceptul că toate păcatele sunt egale din punct de vedere al
gravităţii lor, nu face în mod automat pe cel care susţine acest lucru un
credincios cu concepţia catolică, cum
presupui tu!
Tu
încerci să discreditezi securitatea condiţionată, prin asocierea acesteia cu
catolicismul. Aceasta este aberaţia
logică rcunoscută ca şi culpă prin asociere. Amintiţi-vă, cum Sfintele Scripturi ne
învaţă în mod clar că păcatele sunt de mai multe feluri; păcat mai mare (Ioan
19:11); păcat etern (Marcu 3:29); păcate care duc la moarte şi păcate care nu duc la moarte
(1Ioan 5:16).
Iacov
2:10, nu contrazice aceste versete! Versetul acesta şi cel care îl urmează,
spun:
“Căci,
cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat
de toate. Căci, Cel ce a zis: “Să nu
preacurveşti”, a zis şi: “Să nu ucizi”.
Acum, dacă nu preacurveşti,
dar ucizi, te faci călcător al Legii.”
(Iacov2:10)
Şi în
versetul 11, Iacov continuă să spună că dacă o persoană nu comite adulter, dar
comite crimă, el este călcător de lege. Aceasta arată clar că Iacov
vorbeşte despre aceia care sunt călcători de lege în versetul 10, şi nu că toate
păcatele sunt deopotrivă de grave în consecinţele lor asupra sufletului, aşa
după cum presupui tu!
Păcatele
de îngrijorare şi de nemulţumire, nu pot fi niciodată comparate în Scripturi
cu păcatele de adulter sau
crimă!
În
Apocalipsa 21:8, ultimele păcate amintite (de adulter şi crimă) vor trimite pe
mulţi oameni în iazul cu foc, pe când păcatele precedente (de îngijorare şi de
nemulţumire), sunt excluse din listă (şi toate celelalte liste similare din
Sfintele Scripturi).
Obiecţia
nr.44
Când
obţine o persoană mântuirea, ea este mântuită! Cuvântul mântuit, înseamnează
mântuit!
Răspuns:
În
legătură cu mântuirea sufletului unui om, cuvântul mântuit a fost folosit de
Hristos în două căi diferite:
În
primul rând, cu privire la problema principală a salvării în cazul când o
persoană crede (Luca 7:50; 19:9 ) şi în al doilea rând, referitor la intrarea
reală în Împărăţia lui Dumnezeu
(Marcu 10:23 şi vers 26 ).
Numai
o examinare directă şi amănunţită al contextului revelează la ce se
referă.
În
momentul când credem în Domnul Isus şi ne supunem cu încredere voinţei Lui, noi
suntem mântuiţi! Însă pe drumul
care duce spre intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, suntem expuşi pericolului de
a cădea din credinţă (Luca 8:13), de a avea credinţa distrusă (2Tim. 2-18) şi de
a muri spiritual, dacă alegem să trăim după îndemnurile firii pământeşti (Rom.
8:13).
De
asemenea, pentru un nou convertit, care devine pastor, există posibilitatea de a
se îngâmfa şi de a cădea în osânda diavolului (1Tim. 3:16), care este o altă
cale de a spune că el va merge în iazul cu foc (Apoc.
20:10).
Când
o persoană este mântuită, ea va rămâne mântuită numai dacă va continua să-L
urmeze pe Hristos (Ioan 10:27). În
alte cuvinte, ea va trebui să rabde până la sfârşit ca să fie mântuită şi să
poată intra în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei10:22).
(NT.
Mântuirea sufletului, aşa cum precizează Sfintele Scripturi la 1Petru 1:9; Rom
6:22, se obţine atunci când ne-am sfârşit alergarea pe acest pământ în
Hristos. În momentul în care l-am
primit pe Domnul Isus în inimă, am
crezut în El, L-am declarat Domnul vieţii noastre si am fost născuţi din nou am
primit statutul de “neprihăniţi” fără de care nu putem intra în Împărăţia
Cerurilor. Mântuirrea sufletului,
viaţa veşnică, se obţine la sfârşitul alergării, şi nu atunci când ne-am înscris
în cursa pentru “Premiul Ceresc”.
De aceea “mântuirea” depinde de noi dacă rămânem, sau nu rămânem în
această cursă.
Doctrina
OSAS presupune greşit că mantuirea sufletului, se obţine atunci când ai crezut
în Domnul Isus. Rom. 5:9; Marcu 16:16; Fapte 16:31)
Obiecţia
nr.45
Poziţia
reformei istorice a fost întotdeauna pentru ”păstrarea sfinţilor în Har” ori OSAS, aşa după cum aţi spune
voi.
Răspuns:
Aceasta
este adevărat, însă nu dovedeşte că doctriana (OSAS) este adevărată! Numai
Sfintele Sripturi ar putea dovedi acest lucru, dar ele nu-l
fac.
Noi
nu trebuie să uităm niciodată că numai Biblia, şi nici-o altă carte, afară de
Biblie, nu este autoritatea finală (2Tim. 3:16-17).
Niciodată,
nu trebuie să înălţăm o confesiune, credinţă, catehismul (carte de învăţături
religioase), ori poziţia reformei religioase-istorice, la statura unui tribunal
superior, care să guverneze
doctrinele
noastre.
Obiecţia
nr.46
Sinodul
din Dort a condamnat Ariminianismul si a declarat securitatea condiţionată a
credinciosului ca erezie.
Răspuns:
Da.
Este adevărat că Sinodul din Dort a condamnat învăţătura arminianistă, dar
trebuie oare să fim noi surprinşi de ce au făcut ei acest
lucru?
Înainte
de a se întruni la convenţie, Confesiunea Belgică Calvinistă şi Catehismul lui
Heidelberg, au fost standardurile pe care le-au îmbrăţişat calviniştii, care au
prezidat Sinodul.
În
consecinţă, aceasta a fost concluzia inevitabilă că ariminienii, care au dorit
să recunoască numai Biblia ca autoritate, să fie
condamnaţi.
Acelaşi
grup de oameni, care au condamnat Arminianismul ca erezie, de asemenea i-au
exilat, întemniţat şi le-au interzis creştinilor arminieni să se închine lui
Dumnezeu.
Este
oare posibil ca un astfel de grup de oameni să fi fost sub controlul Duhului
Sfânt?
De
asemenea, Oldenbarneveldt a fost condamnat la moarte!
Obiecţia
nr.47
Dacă
tu crezi în securitatea condiţionată pentru credincios, înseamnă că tu îţi pui
încrederea în firea omenească, în loc să ţi-o pui în
Dumnezeu.
Răspuns:
Pasajul
la care te referi se află la Filipeni 3:3-6 şi spune:
“Căci
cei tăiaţi împrejur suntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui
Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în
lucrurile pământeşti. Măcar că eu
aş avea pricină de încredere chiar
în lucrurile pământeşti. Dacă altul
crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt
tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce
priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al bisericii; cu
privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”
În
comformitate cu contextul acestui
pasaj, când a spus Ap. Pavel că el nu şi-a pus încrederea în lucrurile
pământeşti s-a referit la circumcizia pe care a făcut-o în a opta zi, din neamul
lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu; în ce priveşte Legea, fariseu; în
ce priveşte zelul, prigonitor al
Bisericii; cu privire
la neprihănirea pe care o dă Legea,
fără prihană. Psajul acesta se
referă la baza lui socială şi religioasă pe care a avut-o înainte de convertire
şi nu are nimic de a face cu securitatea credinciosului.
Obiecţia
nr. 48
Poate
fi dezmembrat trupul lui Hristos?
Absolut imposibil! Dacă
şi-ar putea pierde un creştin mântuirea, atunci trupul lui Hristos ar fi
incomplet. El ar fi tot cicatrizat
ori desfigurat. Fiecare credincios
este organic înrudit cu Isus. El
este o parte din trupul spiritual al lui Hristos,
Biserica!*
(
*Gromacki, Salvation Is Forever pg.52)
Răspuns:
Noi
suntem membrii ai trupului lui Hristos numai într-un anumit sens figurativ, care
niciodată nu poate fi afectat dacă unul din membrele lui se înstrăinează de El
şi devine duşmanul lui Dumnezeu, ori îi întoarce spatele şi îl urmează pe Satan.
De
asemenea, noi suntem trupul lui Hristos (1Corint. 12:27) numai în sensul în care
Ap. Pavel a vrut să fie înţeles.
Aceasta constă în aceea că, fiecare membru al trupului are nevoie de
celelalte membre şi are un scop
specific, unic. Dacă interpretăm
altfel, înseamnă să scoatem afară din context această figură de
vorbire.
Obiecţia nr. 49
OSAS
este bazat pe pasaje clare din Scriptură. În timp ce Securitatea condiţionată se
bazează întotdeauna pe pasage neclare, cu câteva interpretări posibile.
Răspuns:
Acestea
nu sunt nimic mai mult decât vorbe goale!
Cine poate fi mai clar în exprimare, decât Dumnezeu din Tronul Său, care
cunoaşte totul despre Har şi
puterea Lui de a-şi ţine promisiunile?
După lucrarea infinită a lui Hristos, El a
declarat:
“Dar
cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,
închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a
doua” (Apoc.21:8)
Poţi
tu spune în mod sincer că tu vezi mai multe posibilităţi de interpretare în
acest verset, care este atât de distructiv pentru OSAS? Gândeşte-te de asemene la claritatea
versetului din Matei 10:22
“Vezi
fi urâţi de toţi, din pricina Numelui meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va
fi mântuit. “
Vezi
de asemenea şi Matei 10:33; 2 Ioan
9.
Pe de
alttă parte OSAS se bazează pe pasaje din Scriptură scoase din context Ioan
10:28, pasaje, care nu se aplică la securitatea credinciosului Ioan 19:30,
nepotrivit întrebuinţate la o aplicaţie naturală etc.
Obiecţia nr.50
Viaţa
credinciosului este “ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Colos. 3:3). Poate cineva fi mai în siguranţă
decât acolo?
Răspuns:
Credinciosul
poate fi de asemenea vărsat din gura lui Isus ( Apoc.3:16), poate să fie tăiat din Vita, care
este Hristos, şi aruncat în foc (Ioan 15:16)! Aceste sunt fraze exprimate în mod
figurativ, care transmit adevăruri spirituale.
De
asemenea, atâta timp cât credinciosul adevărat rămâne un adevărat credincios, el
rămâne mântuit, dar aceasta nu s-a întâmplat întotdeauna (Luca 8:13; Rom
11:19-23; 1Tim. 1:19-20; 2Tim. 2:18).
(NT:
Viata de care vorbeste Ap. Pavel este Hristos (vezi Coloseni 3:4). Numai cine este in Hristos are aceasta
asigurare. Despartit de Hristos,
cazut din Har nu mai exista aceasta asigurare).
Obiecţia nr.51
Cum
poate o persoana a cărei mântuire nu depinde câtuşi de puţin de efortul său uman ori meritul său, ci în
totalitate de puterea lui Dumnezeu şi de meritele Domnului Isus, să fie pierduta
printr-o acţiune umană făcută cu gândul sau cu fapta?*
(*
J.F.Strombeck, Shall Never Perish pg.94)
Răspuns:
Biblia
arată în mod clar că, mâtuirea unei persoane poate fi întradevăr negată după
căderea în păcat (Marcu 9: 43-48; Luca 15:24,32; 1Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-21;
Efes. 5:5-7; Apoc. 14:9-12; 21:8), sau în cazul când cineva acceptă un plan
greşit de salvare (Gal. 5:2-4; 1Corint. 15:2; 1Ioan 2:24; 2Ioan 9 ), ori când se leapădă de
Hristos (Matei 10:33; Apoc. 2:10-11; Apoc. 14:9-12).
De
asemenea, dacă nu produci fructe
după ce ai primit mântuirea, tu vei
fi aruncat în foc (Ioan 15:5-6; Luca 13:6-9). Noi ne putem ascunde talentul nostru, în care caz vom fi transferaţi
in acelasi loc cu cei răi (Matei 25:30). Afară de aceasta, candelele noastre
spirituale se pot stinge şi Hristos nu ne va mai cunoaşte când va reveni (Matei
25:12).
Meditează
te rog la aceste pasaje, atât de clare!
Obiecţia
nr.52
Iuda
24, spune că Dumnezeu este înstare să ne păzească de orice cădere. Cum s-ar
putea atunci, ca cineva să-şi
piardă mântuirea? Cuvintele lui Iuda sunt clare:
“Iar
Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă
înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie …,”(Iuda 24)
Răspuns
:
Iuda
a spus că Dumnezeu este înstare să ne păzească de orice cădere. Dar alte pasaje din Biblie ne învaţă că
oamenii pot cădea şi chiar muri în
păcat. De aceea noi trebuie să concludem că Iuda 24 nu este o dovadă absolută, că nici un
credincios nu va cădea vreodată. Vezi Matei 26:31; Luca 7:23; Luca 8:13; Rom.
14:21; 1Corint.8:13; 10:12; 1Tim. 3:6; Evrei 4:11; 6:6; 2Petru 1:10;
3:17.
Iuda
a scris de asemenea:
“
Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa vecinică” (Iuda
21)
În
timp ce în versetul 24 ni se spune că Dumnezeu poate să ne păzească de orice
cădere, potrivit versetului 21, noi trebuie să ne ţinem în dragostea lui
Dumnezeu (ca să nu cădem) şi să aşteptăm îndurarea Lui.
Observaţi
însă că, din motive evidente, versetul 21 din Iuda nu este aproape niciodată
citat de învăţătorii OSAS.
Obiecţia
nr.53
Nu este mântuirea eternă? Dacă este, cum aş putea s-o pierd?
Răspuns
:
Mântuirea
este întradevăr eternă, aşa după
cum este declarat în Evrei 5: 9, dar vă
rog să observaţi cine o primeşte:
“Şi
după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă,
urzitorul unei mântuiri vecinice”
Evident,
mântuirea vesnică este asigurată numai pentru aceia care ascultă în mod continuu
de Domnul Isus!
Aceasta
nu înseamnează, cu toate acestea, că pentru mântuire se pretinde o ascultare
perfectă, sau o perfecţiune fără păcat (1Ioan 1:8; Iacov 3:2). Dar din nou, noi nu putem compara
păcatele mai mici cum sunt îngrijorarea şi nemulţumirea, cu păcatele mai mari ca
imoralitatea sexuală, beţia, lăcomia etc. care vor exclude pe cei ce le fac din
Impărăţia lui Dumnezeu.
Aşa
dar, bazat pe versetul 9 din Evrei cap. 5, “că dacă cineva nu ascultă de
Dumnezeu nu intră în Împărăţia Cerurilor”, omul nu trebuie să se lase amăgit de
gândul că într-o zi, va intra în “Împărăţie”, fără să-I dea ascultare
Dumnezeului Cel Mare şi Sfânt!
Domnul
Isus ne-a învăţat acelaşi lucru în Ioan 5:29, când a spus:
“şi
vor ieşi afară din ele (din morminte).
Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul,
vor învia pentru judecată.”
Vezi
de asemenea Rom 2:7 şi Galat. 6:8-10.
Punctul
final este că, deşi singura dată când citim despre mântuirea noastră vesnică se
află în Evrei 5:9, totuşi când vorbesc ei despre această mântuire vesnică,
aproape niciodată nu citează versetul întreg care arată cine sunt beneficiarii
acestei promisiuni!
(NT. Mântuirea este veşnică, această
afirmaţie ne spune că mântuirea pe
care Domnul Isus a urzit-o este pentru totdeauna, şi nu numai pentru o perioadă
limitată de timp. Dacă avem, sau nu
avem această mântuire, aceasta depinde de noi, de faptul dacă suntem şi-I
rămânem credincioşi pănă la sfârşit).
Obiecţia
nr.54
Salvarea
nu este un lucru pe care o persoană ar putea să-l piardă, ea este o problemă a
lui Isus Hristos de păstrare, sau pierdere a acelora pe care Tatăl I-a dat
Lui.*
(*Gromacki,
Salvation is Forever Pg. 84)
Răspuns:
Tipul
acesta de argument este bazat pe înţelegerea greşită din Ioan
6:38-39.
În
contrast, Biblia realmente dovedeşte că o persoană îşi poate pierde mântuirea,
aşa după cum arată multe cazuri autentice!
Dacă
grija salvării unei persoane ar fi fost lăsată total pe seama lui Dumnezeu,
aceste cazuri adevărate (de pierdere a mântuirii) ar fi inexistente, deoarece
Dumnezeu face totul perfect, şi doreşte ca nici unul să nu piară (2 Petru
3:9).
În
afară de aceasta, Dumnezeu ne ţine în braţul Său, dar nu în aşa măsură încât să
ne forţeze să stăm cu El, dacă vreodată ne decidem să-L părăsim, aşa cum a făcut
fiul risipitor.
Comentând
despre Apostolul Iuda Iscarioteanul,
Domnul Isus a spus:
“Când
eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai
dat; şi niciunul din ei n-a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească
Scriptura” (Ioan 17:12).
Acest
verset dovedeşte că Iuda a fost odată salvat, la fel ca şi ceilalţi apostoli,
deoarece Domnul Isus I-a ţinut pe toţi sub protecţia Lui, până când Iuda a
devenit pierdut din punct de vedere spiritual (când a ales să se facă
vânzător).
Obiecţia
nr.55
În
mod frecvent, voi vă referiţi la Matei 10:22, dar ştiţi voi cu adevărat ce spune acesta? Domnul Isus ne învaţă aici, că acei care
sunt cu adevărat mântuiţi, vor răbda până la sfârşit. Versetul acesta nu dezaprobă
OSAS!
Răspuns:
Versetul
actual în discuţie, arată:
“Veţi
fi urâţi de toţi; din pricina
Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit
!”
Prin
faptul că aţi îmbrăţişat interpretarea voastră dela Matei 10:22, voi aţi
schimbat cuvintele adevărate ale Domnului Isus, “va fi mântuit” (timpul viitor),
cu cuvintele “deja a fost mântuit”
(timpul trecut).
Făcând
astfel, voi refuzaţi să acceptaţi adevărul evident, şi în consecinţă,
destorsionaţi Scripturile în comformitate cu doctrina voastră
OSAS.
Acest
tip de traducere greşită a versetului de la Matei 10:22, vine dela Dave Hunt care
spune că: “Cel care rabdă până la sfârşit va fi mântuit,” se referă la aceia
care au supravieţuit teribilului Holacast Evreiesc (care încă va veni sub
Antichrist) şi vor fi vii când se va întoarce Hristos să salveze pe poporul lui
Israel, din mijlocul Armaghedonului.*
(
*Dave Hunt, În Defense Of The
Feith).
Contextul
clar din Matei capitolul 10, revelează că Domnul Isus a trimis ucenicii Săi să
meargă mai departe şi să propovăduiască (vers. 5-8). Printre alte obstacole ce
le vor întâlni, Domnul Isus a adus în centrul atenţiei lor faptul că vor fi
urâţi pentru că sunt ucenicii Săi, dar pe lângă aceasta le-a mai spus că ei
trebuie să rabde până la sfârşitul vieţii
lor ca să fie
mântuiţi.
Aceştia
sunt aceia, care realmente vor intra în Împărăţia lui
Dumnezeu!
Matei
10:22, nu are nimic de-a face cu
Naţiunea lui Israel, aşa după cum contextul capitolului revelează clar acest
lucru.
Obiecţia
nr.56
Voi
îl numiţi pe Domnul Isus mincios, dacă credeţi că puteţi pieri după ce aţi fost
mântuiţi, deoarece, în mai multe ocazii El a spus că nu puteţi fi
distruşi!
Răspuns:
În
Ioan 3:16, Domnul Isus a învăţat că o persoană nu poate pieri dacă îndeplineşte
condiţia de a crede în continuu
(prezentul continuu). El
ne-a învăţat deasemenea că persoana
nu va pieri, dacă îndeplineşte condiţia de al urma în continuu, aşa cum este
declarat în Ioan
10:27-29.
Nicăieri
Domnul Isus, ori cineva dintre apostolii Lui, nu ne-au spus vreodată că o omul
nu piere dacă îl părăseşte pe
Dumnezeu şi nu se mai întoarce niciodată înapoi, lucru care poate fi posibil.
Prin
urmare, să înveţi pe alţii despre securitatea condiţionată, nu înseamnează că Il
numeşti pe Domnul Isus mincinos, deoarece, aceasta este învăţătura Lui pură, nu
a altora!
Pe de
altă parte, de vreme ce Domnul Isus ne-a spus că dacă ne lepădăm de El şi El se
va lepăda de noi (Matei 10:33), nu sunteţi voi aceia care Il numiţi pe Domnul
Isus mincinos când spuneţi că noi nu putem pieri după ce am fost mântuiţi, chiar
dacă ne lepădăm de El?
Obiecţia
57
În
pilda grâului şi neghinei Domnul Isus ne-a învăţat că nu există o cale adecvată
ca cineva să le poată distinge corect una de alta. De aceea, dacă o persoană Il părăseşte
pe Domnul Isus şi nu-L mai urmează, chiar după mai mulţi ani de slujire pentru
El, dovedeşte că el a fost întotdeauna neghină şi prin urmare, n-a fost
niciodată cu adevărat mântuit.
Răspuns:
Învăţătura
lui Domnului Isus privind această parabolă o găsim în Matei 13:24-30, cu
interpretarea făcută de Dansul în versetele 36-43.
Surprinzător,
în această parabolă, este faptul că servitorii stăpânului au putut distinge
neghina de grâu! Lucrul acesta
rezultă în mod evident din versetele 27-30.
Robii
stăpânului casei au venit, şi I-au zis: “Doamne, n-ai sămănat sămânţa bună în
ţarina ta ? De unde are dar neghină ?”
El le-a răspuns: “Un vrăşmaş
a făcut lucrul acesta.” Şi robii
i-au zis : “Vrei dar să mergem s-o smulgem ?” “Nu”, le-a zis el, “ca nu cumva,
smulgând neghina, să smulgeţi şi
grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să
crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: “Smulgeţi
întâi neghina, şi legaţi-o în
snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu” ( Matei
13:27-30).
Observaţi
vă rog că potrivit versetului 27, buruienile (ori neghina) au fost recunoscute
de servitori, chiar de la început!
Capacitatea
de a distinge starea spirituală a unei
persoane, în ce măsură este
preocupată de mântuirea
sufletului ei, este vădită din următoarele:
“Dar
cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă” (1Tim.5:6)
“Prin
aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu
este dela Dumnezeu ; nici cine nu iubeşte pe fratele său” (1Ioan 3:10)
În
final, să spui că tu nu poţi distinge o persoană mântuită de o persoană
pierdută, este ca şi cum ai spune că tu nu poţi deosebi o persoană vie de una
moartă, o persoană care este lumină de una care este întuneric, şi o persoană
care este sub puterea lui Dumnezeu, de una care este sub puterea lui Satan (Ioan 5:24; Fapte 26:18)!
Numai
tradiţia omului poate înşela pe cineva în aşa
măsură.
Obiecţia nr.58
Pot
persoanele imorale din punct de vedere sexual, moşteni viaţa veşnică? Desigur că pot! Deoarece acum, nu-i nimeni moral, şi
nici n-a exisat vreun om care să nu
fi fost imoral din acest punct de vedere.
Pasajul
din Apocalipsa 21:8 trebuie să fie înţeles cu Harul Bibliei în
minte.
Răspuns:
Înainte
de a veni la Hristos, toţi oamenii sunt imorali într-o formă sau alta (1Cor.
5:10; Efes. 2:1-2; Mat. 5:28), dar astfel de oameni se pot pocăi şi pot obţine
iertarea (Fapte 20:21; 1Cor.
6:9-11).
La
punctul iertării iniţiale, persoana este eliberată din sclavia păcatului,
inclusiv de păcatul imoralităţii sexuale (Ioan 8: 34-36; Rom.
6:19-22).
Dacă
n-a fost cineva eliberat din sclavia păctului, înseamnă că niciodată nu a fost
mântuit!
Ca şi
susţinător al învăţăturii OSAS, tu crezi că o persoană poate trăi în păcatul
curviei, şi totuşi moşteneşte viaţa veşnică, dar Biblia spune în mod clar
altceva (1Cor. 6:9-10; Efes. 5:5-7; Apoc. 22:15).
Diferenţa
aceasta, reflectă harul pe care se bazează OSAS, har, opus adevăratului Har
Biblic.
Înţelege
te rog, că Apocalipsa 21:8 precum şi 1Corinteni 6:9-10 este Harul pur! Adevăratul Har ne învaţă să trăim în
sfinţenie (Tit 2:12), nu în imoralitate (Iuda 4), şi va exclude din Imparatia
Cerurilor pe toţi acei care nu se pocăiesc de păcatul curviei, chair dacă anterior au
fost mântuiţi.
Obiecţia
nr.59
Biblia
ne învaţă că Dumnezeu disciplinează pe copiii Lui, care se rătăcesc pe cărările
păcatului (1Cor.11-12). De aceea,
având încredere că Domnul pedepseşte pe copiii Săi ca să-i aducă înapoi, dacă o
persoană a fost vreodată salvată, ea va rămâne întotdeauna salvată. Acesta este adevărul! Chiar dacă
Dumnezeu ne pedepseşte cu moartea fizică, El ne ia acasă, să fim cu El în vesnicie.
Răspuns:
Recordul
scriptural ne arată că, disciplina lui Dumnezeu nu aduce întotdeauna înapoi pe copilul răzvrătit,
chiar dacă Dumnezeu este credincios în administrarea pedepsei pe care o
aplică.
În
Ieremia 32:33, cuvântul lui Dumnezeu spune :
“Mi-au
întors spatele, nu s-au uitat la Mine ; i-am învăţat, i-am învăţat întruna, dar n-au ascultat şi nu
s-au învăţat.”
Vezi
de asemenea Ieremia 2:30; 5:3 şi 7:28.
Să înveţi că Dumnezeu ucide un fiu
păcătos şi neascultător din cauza păcatelor lui, şi după aceea îl ia în Paradis,
înseamnă să promovezi în mod indirect păcatul.
La
urma urmei, spun unii propovăduitori ai învăţăturii OSAS, copilul neascultător a
lui Dumnezeu nu are nimic de pierdut în ceea ce priveşte salvarea, dacă
păcătuieşte, fiindcă chiar dacă îl ia mai repede la Ceruri, el va fi răsplătit
de Dumnezeu.
Obiecţia
nr.60.
În
Evanghelia după Ioan capitolul opt versetele 1-11, noi vedem că Domnul Isus n-a
condamnat femeia prinsă în adulter.
El i-a spus doar să plece şi să nu mai păcătuiască.
Răspuns:
Contextul
acestui pasaj arată că Domnul Isus n-a condamnat-o pe ea, în sensul pedepsirii
cu moartea prin aruncare cu pietre, pedeapsă ce se aplica sub legea Mozaică în
astfel de cazuri (Lev.20;10; Deutr. 17:6-7). Dar aceasta nu înseamnă că Domnul
Isus nu va condamna pesoanele adultere care nu se pocăiesc, cu pedeapsa focului. Pasajul din Apocalipsa 22:15, care a
fost dat de Domnul Isus, arată că
astfel de oameni vor fi excluşi din Împărăţia lui Dumnezeu!
Obiecţia
nr.61
Să
discuţi cu cineva despre securitatea condiţionată, înseamnă să-i produci o stare
de îngrijorare, de aceea nici nu trebuie să aduci aceasta problemă în
discuţie.
Răspuns:
Sunt
multe învăţături în Biblie care produc o stare de nelinişte şi îngrijorare, dar
în mod sigur, una dintre cele mai temute învăţături, care produce temere şi
îngrijorare, este învăţătura despre securitatea condiţionată a
credinciosului.
Numai
din cauză că ea produce îngrijorare celor ce o ascultă, nu înseamnă că nu
trebuie învăţată. Referinţa Biblică
atestă aceasta!
De
asemenea, importanţa discuţiei deschise a acestei probleme, se va extinde mai
departe în vesnicie, şi mulţi nu
vor fi altfel preveniţi!
În
ale cuvinte, învăţătura securităţii necondiţionate din zilele noastre contribuie
la generarea adormirii mintale şi neglijenţei, fapt care distrage atenţia
oamenilor dela veghere şi îi aşează pe credincioşi într-o poziţie predispusă
căderii spirituale (1Cor. 10:12).
Credincioşii
din zilele noastre, au aceeaşi nevoie de a fi preveniţi despre posibilittea de a
nu moşteni Împărăţia Cerurilor, ca şi cei din zilele Apostolului Pavel (Gal. 5
19-21).
Să
opreşti acest fel de prevenire din cauză că ar putea produce îngrijorare unora,
înseamnă să pui omenirea creştină într-un dezavantaj major.
Obiecţia
nr 62
Nu
este cu putinţă să fie înşelaţi cei aleşi de învăţături false, a spus
Isus:
“Căci
se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi ; vor face semne mari şi
minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu
putinţă, chiar şi pe cei aleşi” Matei
24:24).
Răspuns:
Versetul
acesta spune dacă va fi cu putinţă,
nu că aceasta nu este cu putinţă, aşa după cum citesc unii în el. Alte versete arată că, copiii lui
Dumnezeu pot fi înşelaţi (2Corint. 1:3-4; Colos. 2:4-8; 2Petru 3:17; 1Ioan
2:24-25; 2Ioan 9; Apoc. 2:20).
De
asemenea, numai Hristoşii falşi şi profeţii falşi sunt menţionaţi aici! Alte
versete menţionează fraţi falşi (Gal. 2:4), Apostoli falşi (2Corint. 11:13) şi
învăţători falşi 2Petru 2:1) care pot în mod asemănător înşela pe creştinii
adevăraţi.
Mândria
poate de asemenea să înşele o persoană (Obadia 1:3) şi împietrirea duhului până
la mândrie ( Daniel
5:20).
Aparent
Apostolul Pavel consideră că, chiar şi credincioşii Noului Testament ar putea să
cadă victimă mândriei, care ar putea determina în consecinţă, pe cineva imatur
în credinţă, ridicat la nivelul de conducător spiritual, să fie înşelat şi să
cadă sub aceiaşi osândă ca şi diavolul (1Tim. 3:6; Apoc.
20:10).
Evanghelia
după Matei 24.24; menţionează semne mari şi minuni care sunt produse de profeţii
mincinoşi şi Hristoşii mincinoşi.
Domnul Isus în mod evident vorbeşte despre semnele şi minunile care sunt
aşa de mari, că ele pot înşela pe unii dintre cei aleşi, deci este posibil să
fie înşelaţi. Acesta este unul din
motivele pentru care suntem preveniţi în repetate rânduri, să veghem
necontenit.
De
asemenea, creştinii trebuie să cunoască că miracolele pot veni de la diavolul
(Exod. 7:11-12; 8:7; 2Tesal. 2:9; Apoc. 13:14-15; 16:14; 19:20), la fel ca şi de
la Dumnezeu.
Un
pasaj analog despre miracole, pasaj, care poate că este cel mai relevant pentru
ultima generaţie a acestei epoci, este Apoc. 19:20, în care este
scris:
“Şi
fiara a fos prinsă. Şi îpreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care
făcuse înainea ei semnele şi minunile, cu cari amăgise pe cei ce primiseră
semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii
în iazul de foc, care arde cu
pucioasă.”
Când
semnul fiarei va fi emis şi decretat, atunci, mesajul va fi pentru
sfinţi.
“Apoi
a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: “Dacă se închină cineva
fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el
din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va
fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului
. Şi fumul chinului lor se suie în
sus în vecii vecilor. Şi nici ziua,
şi nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine
primeşte semnul ei. Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
(Apoc.14:9-12).
Din
nou, chinul cel vesnic aşteaptă pe toţi aceia care vor primi semnul fiarei,
chiar şi pe aceia care au fost inainte mântuiţi şi au acceptat să primească
acest semn.
Aşa
că acolo nu va fi posibil nici un
fel de OSAS! În mod clar, sfinţii
pot muri spiritual în accest
caz!
Obiecţia
nr.63
Dacă
încerci să-ţi păstrezi mântuirea prin tine însuţi, tu vei pierde Împărăţia lui
Dumnezeu! Aceasta implică o
mântuire prin fapte.
Răspuns:
Acest
fel de raţionament este o concluzie a zilei-prezente; este mesajul harului falsificat. Astfel de mesaj este uşor de respins,
când omul îşi aminteşte că Apostolul Pavel nu numai că ne-a învăţat că noi
suntem mântuiţi prin Har şi nu prin fapte (Efes.2:8-9), dar el i-a spus de
asemenea lui Timotei să se păstreze
curat :
“Să
nu-ţi pui mîinile peste nimeni cu grabă : şi să nu te faci
părtaş păcatelor altora : pe tine
însuţi păstrează-te curat. (1Tim. 5:22).
A
încercat Pavel să nege mântuirea lui Timotei, spunându-i să facă
aceasta?
De
asemenea, Ap. Ioan i-a învăţat pe credincioşi să se păzească de
idoli:
“Copilaşilor,
păziţi-vă de idoli. Amin” (1Ioan 5:21).
Reamintiţi-vă
că, toţi idolatri vor fi aruncaţi în iazul cu foc (Apoc. 21:8). De aceea, Ioan le-a spus credincioşilor să se păzească
de ceva, ce le-ar putea cauza
pieirea.
La
fel Iacov, care este declarat ca o parte indispensabilă a religiei creştine, a
spus că Dumnezeu acceptă existenţa responsabilităţii umane de a se păzi pe ei înşişi :
“Religiunea
curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe
văduve in necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume” ( Iacov1:27
).
Atâta
timp cât credincioşii se păstrează curaţi pe ei înşişi ferindu-se de idoli şi
pângărirea spirituală, aceste fapte nu pot fi niciodată compatibile cu mesajul
popular al harului OSAS. În schimb,
faptele credincioşilor sunt compatibile cu mesajul Harului propovăduit de Domnul
Isus şi de apostolii Lui.
Întrebarea
se pune acum, au primejduit Pavel, Ioan, Iuda şi Iacov audienţa, cu mesajul
lor?
De
asemenea, bazat pe OSAS, dacă un credincios, care a crezut în învăţătura OSAS se
abate de la această învăţătură şi pune un accent mare şi pe faptă pentru
păstrarea mântuirii, el rămâne mântuit.
Aşa că el cu adevărat nu va pierde Împărăţia cerurilor, nu cum
sugestionaţi voi!
Logic
vorbind, să crezi în securitatea condiţionată, nu este numai o poziţie cu
adevărat Biblică, dar aceasta este de asemena cea mai sigură poziţie „de îmbrăţişat” a securităţii
credincioşilor.
Obiecţia
nr.64
Să
respingi OSAS, înseamnă să fii fără asigurarea mântuirii.
Răspuns;
Sunt
multe pasaje, în special din 1Ioan, care vorbesc despre asigurarea
mântuirii.
Pasajul
principal este 1Ioan 5:12-13, care spune:
“Cine
are pe Fiul, are viaţa ; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că
voi, cari credeţi în Numele Fiului
lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică.”
Mulţi
credincioşi nu ştiu că pasajul acesta, care este adesea greşit interpretat de
adepţii OSAS, tocmai el, oferă garanţia mântuirii pentru aceia care au pe Isus
Fiul lui Dumnezeu la timpul prezent continuu şi cred în Numele lui, tot la
timpul prezent continuu. Numai
aceştia sunt oamenii care, bazaţi pe Biblie, pot avea certitudinea că au viaţa
veşnică.
În
afară de aceasta, acelaşi apostol care ne-a dat pasajul din 1Ioan 5:12-13, ne-a
dat de asemenea şi pasajele din 1Ioan 3:10 şi 1 Ioan 2:3-4, care
spun:
“Prin
aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavoului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu
este dela Dumnezeu; nici cine nu
iubeşte pe fratele său” (1Ioan3:10).
“Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem,
dacă păzim poruncile Lui. Cine zice : “Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile
Lui, este un mincinos,şi adevărul nu este în el ( 1
Ioan2:3-4).
Să
excluzi aceste ultime pasage când discuţi cu cineva despre garanţia salvării,
înseamnează să înfăţişezi numai parţial adevărul şi să denaturezi sensul şi
interpretarea corectă a securităţii mântuirii.
Există
o asigurare, dar numai pentru aceia care cred tot timpul în Domnul Isus, şi Il
urmează neîntrerupt, potrivit cu Ioan 10:27.
Obiecţia
nr. 65
Credincioşii,
care cad din credinţă n-au fost cu adevărat salvaţi de la
început!
Răspuns:
Să
afirmi lucrul acesta, înseamnează să treci cu vederea peste faptul că toţi
apostolii L-au părăsit pe Domnul Isus, în aceiaşi noapte (Matei 26:31). Am putea noi spune atunci, că apostolii
originali n-au fost niciodată cu adevărat salvaţi deoarece ei s-au despărţit de
Domnul Isus la un moment dat?
Conform
Bibliei, Hank Hanegraaff, John MacArthur Jr. şi alţii care propovăduiesc o
astfel de învăţătură, sunt greşiţi!
(
NT. Afirmaţia OSAS că, credincioşii
care au căzut din credinţă n-au fost salvaţi niciodată este neîntemeiată,
deoarece Biblia nu spune că cineva
a căzut de la credinţă, pentru că n-a avut credinţă ci pentru ca nu si-a pastrat
cugetul curat sau s-a ratacit datorita invataturilor false (1Tim. 1:19;
6:20-21)).
Obiecţia
nr.66
Sinuciderea
nu este un păcat de neiertat! De
aceea. Dacă o persoană a fost vreodată salvată şi după aceia a comis păcatul
sinuciderii, ea va merge totuşi în
cer.
Răspuns;
Este
adevărat că sinuciderea nu este trecută pe listă ca şi păcat de neiertat, dar de
ce vă place vouă să credeţi că numai aceia care comit păcatul care nu poate fi
iertat vor pierde cerul?
Apocalipsa
21:28, declară foarte clar că un ucigaş care nu se pocăieşte, va fi aruncat în
iazul cu foc. Deoarece o victimă
care se sinucide este un ucigaş real, care a premeditat să se sinucidă şi a
murit într-o stare de nepocăinţă, în acest caz, nu mai este nici-o nădejde că
astfel de persoană, chiar dacă a fost mai înainte salvată, va intra în
Împărăţie, comform acestui verset (1Cor. 4:16-17)
Dacă
înveţi altfel de cum spune acest pasaj, promovezi în mod sigur
sinuciderea!
Obiecţia
67
Este
un lucru teribil să spui la cineva, în special la un nou convertit, că
securitatea unui credincios este condiţionată. Aceasta îl poate face să se îndoiască de mântuirea lui.
Răspuns:
În
mod evident, lucrul acesta n-a fost un motiv de îngrijorare pentru scriitorii
Bibliei, care au răspândit Cuvântul.
Ei au învăţat pe oricine, în mod deschis, că securitatea credinciosului
este condiţionată.
Dacă
învăţătura aceasta n-a fost atunci dăunătoare pentru noii convertiţi, cum ar
putea fi în zilele noastre?
Mă
refer în mod special la învăţăura Apostolului Ioan. El i-a învăţat, fără ocolite, pe toţi
care vor citi epistolele lui, unii dintre ei au fost noi convertiţi (1Ioan
2:12-14), că adevărata lor mântuire ar putea fi negată (1Ioan 2 :24-25). Vezi de asemenea şi 2Ioan 9.
De
altfel, Ap. Pavel a propovăduit securitatea vesnică condiţionată în mesajul
său Biblic din (1Cor. 15:2; Colos.
1:22-23).
Domnul
Isus a învăţat în mod clar adevărul său etern pe toţi! Unele din învăţăturile Sale, în special
parabolele, declară o securitate condiţionată.
Dumnezeu
vrea ca oricine, chiar şi noii convertiţi, să cunoască adevărul!
Obiecţia
68
Diavolului
i-ar place ca oamenii să creadă că securitatea credincioşilor este condiţionată,
deoarece în felul acest ei sunt preocupaţi mai mult de ei înşişi şi nu au timp
şi oportunitate să-l slujească pe Dumnezeu.
Răspuns:
Duhul
Sfânt, nu diavolul a inspirat Scripturile, care învaţă despre securitatea
condiţionată. Diavolul, care este
tatăl mincinoşilor, este unul care nu vrea ca adevărul vreunui subiect să fie
revelat, inclusiv securitatea condiţionată a
credinciosului.
Ap.
Pavel în mod deschis a învăţat pe alţii, şi personal a crezut că, chiar şi
salvarea proprie este condiţionată (1Cor. 9:27; Rom 8:13; Gal. 6:8-9; Filip.
3:10-14; Fapte 24:15-16 ) şi totuşi lucrul acesta nu l-a împiedecat pe el, nici
în cea mai mică măsură, de la slujirea lui Dumnezeu şi de a-I fi de folos. De fapt chiar opusul, pote fi văzut în
învăţăturile şi exemplele lui Pavel.
În
lumina Genesei 3:4 apare clar, că diavolul doreşte ca oamenii să creadă în
securitatea necondiţionată!
Obiecţia
nr.69
Controversa
securităţii crednicioşilor este o problemă secundară ori neesenţială în opinia
mea. Eu nu vreau să ne dezbinăm din
cauza aeasta. Fundamentali în
unitate, nefundamentli în libertate, în toate lucrurile uniţi în dragostea
fraţeasca.
Răspuns:
Cum ar putea fi secundară ori
neesenţială, o problemă legată de mântuire? Ap. Pavel, care a insistat pe unitate,
n-a ezitat să se opună în mod deschis doctrinei false despre mântuire (Fapte
15:1-2), pentrucă el a crezut că astfel de doctrină ar putea cauza unor
credincioşi deja mântuiţi, căderea din Har până la punctul unde Hristos nu mai
are nici-o valoare pentru ei. (Gal.5:2-4).
Nouă
ni s-a poruncit de asemenea să luptăm pentru credinţa ce ne-a fost dată,
împotriva falsificării mesajului Harului Sfânt, deoarece această falsificare
este o licenţă pentru imoralitate (Iuda 3,4), care la fel pare să fie o
descriere perfectă a învăţăturii OSAS.
După
cum arată Iuda, astfel de învăţături care sunt licenţe pentru imoralitate, produc dezbinări
(v.19).
Afară
de aceasta, câţiva din învăţătorii OSAS spun că învăţătura securităţii eterne
este Biblia ori ceva foarte similar cu aceasta. De exemplu, Dr. Charles Stanley a
scris:
“Chiar
şi Biblia prin sine însăşi, vine
sub atac când securitatea eternă a credinciosului este pusă în discuţie.” ( Charles Stanley, Eternal Security
p.192)
Aceasta
este o problemă primordială care în mod disperat are nevoie să fie atenţionată de dragul adevărului şi
a sufletelor eterne.
Obiecţia
nr.70
După
cât se pare, Ap. Pavel a crezut în OSAS; deoarece el a
scris:
“Ce
vom zice dar ? Să păcătuim mereu,
ca să se îmulţească harul” ? (Rom.6:1).
Răspuns:
Deşi
în primul verset din Romani cap. 6, Ap. Pavel a pus întrebarea aceasta, nu
înseamnează că El ar fi tolerat păcatul, deoarece tot dânsul dă răspunsul la
această întrebare, cu un categoric Nu!
În
următorul verset citim:
“Nicidecum
! Noi, cari am murit faţă de păcat,
cum să mai trăim în păcat” ? (Rom. 6:7)
De
asemenea, acel care a scris Rom 6:1, a scris în mod asemănător şi Rom. 8:13, în
care a zis:
“Dacă
trăiţi după îndemnurile ei
(firii pământeşti), veţi muri; dar dacă prin Duhul, faceţi să
moară faptele trupului, veţi trăi”
(Rom. 8:13).
Nici
un scriitor al Bibliei, înclusiv Ap. Pavel, n-a crezut în
OSAS.
De
fapt, realmente, ei au învăţat împotriva acestui tip de învăţătură (1Cor.6:9-10;
Efes. 5:5-7; 1Petru 5:12; Iuda v.3 şi 4).
Obiecţia
nr. 71
Dcă
învăţătura OSAS nu este adevărată, atunci în cazul când un om îşi va pierde
vreodată mântuirea, el nu va mai putea niciodată să se mai întoarcă înapoi, conform cu Evrei 6:4-6.
De
fapt, atunci, tu crezi în învăţătura de două ori pierdut, totdeauna pierdut!
Răspuns:
Nu
este aşa! Fiul risipitor a primit
înapoi mântuirea lui (Luca 15:24,32), şi Ap. Petru a primit-o de asemenea (Luca
22:33; Matei 10:33). Pe deasupra
Ap. Pavel a spus că oamenii credincioşi pot fi altoiţi din nou, dacă ei nu mai
continuă în necredinţă (Rom.11:19-23).
Vezi
de asemenea şi Iacov 5:19-20.
Evrei
6:4-6 este un caz
special!
Obiecţia
nr.72
Dacă
învăţătura OSAS este greşită, atunci majoritatea slujitorilor bisericii sunt
greşiţi. E posibil aceasta?
Răspuns:
E un
lucru trist să realizezi că majoritatea este uneori
greşită!
Amintiţi-vă
de faptul că majoritatea spionilor care au plecat în Canaan au fost greşiţi în
prezentarea raportului pe care l-au adus ei, când s-au întors la poporul lui Israel (Numeri 13 ). La fel, în zilele lui Noe, toţi, în
afară de cele opt persoane din corabie, au fost greşiţi.
Afară
de aceasta, majoritatea celor care vor pierde Împărăţia lui Dumnezeu şi vor
merge la pieire (Matei 7:13-14 ), sunt la fel greşiţi.
Noi
trebuie să ne călăuzim după Sfintele Scripturi, nu după ce face sau crede majoritatea.
Obiecţia
nr.73
În
Ioan 6:37, Isus a spus clar:
“Tot
ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine;
şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.“
De
aceea, OSAS trebuie să fie adevărat şi “salvat astăzi, pierdut mâine” trebuie să
fie greşit.
Răspuns:
Versetul
accesta se referă numai la aceia care iniţial au venit la Isus, pe care i-a
asigurat că îi va lua la El. Acesta nu se referă la ce se poate întmpla după ce
o persoană vine la Isus.
În
legătură cu aceasta, noi trebuie să căutăm în alte locuri în Sfintele Scripturi, în care vom învăţa din
exemple concrete şi specifice, că o persoană care a fost în prealabil mântuită,
poate după aceea muri spiritual!
Obiecţia
nr.74
Un om
nu se poate îneca, atâta timp cât capul lui este deasupra
apei!
Deoarece
Hristos este capul nostru şi El este în ceruri (Colos. 3:1-4), nu poate fi
posibil ca noi să ne înecăm ori să devenim
nemântuiţi.*
(*
Esence of argument found în H.A. Ironside’s book, Full assurrance pg.
53).
Răspuns:
Acest
tip de argument este un exemplu
excelent de argumentare prin contradicţie, de la natural la spiritual, ca să
forţeze obţinerea rezultatului dorit.
Sfintele
Scripturi nu portretizează viaţa creştină printr-un om înotând, ci mai de grabă
cu un om care aleargă distanţă lungă cu posibilitatea de a-i creşte îngrijorarea
şi a-şi pierde din vigoarea inimii
(Evrei 12:1-3).
De
asemenea, creştinul este asemănat cu un pom fructifer căruia I se cere să aducă
fructe, fiindcă altfel, va fi tăiat şi aruncat în foc (Ioan 15: 5-6; Luca 13:
6-9).
În
timp ce Hristos este în ceruri acum, numai chemaţii Lui, aleşii şi urmaşii
credincioşi, sunt arătaţi să fie cu El când se va reîntoarce (Apoc.
17:14).
Obiecţia
nr.75
Isus
este capetenia şi desăvârşirea credinţei noastre (Evrei 12:2)! Aceasta ne asigură că El ne va ţine pe
noi în credinţă tari şi vii până la sfârşit.
Răspuns:
Concluzia
acestui tip de argument este în conflict cu ceea ce capetenia şi desăvârşirea
credinţei noastre personale ne-a învăţat în altă parte.
În
Luca 8:13, Domnul Isus a spus:
“Cei
închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia cari, când aud Cuvântul, îl
primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine
ispita cad.”
Aşadar,
Domnul Isus ne-a învăţat că un adevărat credincios poate deveni necredincios
prin persecuţie, care îi poate distruge garanţia credinţei lui. (Matei 13:5-6;
13:20-21).
Obiecţia
nr.76
Aşa
dar, eu declar categoric că persoana care este salvată, care mărturiseşte că
Isus este Domn şi crede în inima lui că Dumnezeu la înviat pe El din morţi, va
merge în cer când moare, nu
contează ce fapte (ori lipsă de fapte ) acompaniază astfel de crednţă.
În
alte cuvinte, nu contează ce fel de păcat (ori absenţă de ascultare a
credinciosului) acompaniază asfel de credinţă.*
(*
Kendall, Once Saved, Always Saved,
p.52,53.)
Răspuns:
Să
abuzezi de Rom. 10: 9-11, aşa cum a făcut Kendall, este
groaznic!
Când
Ap. Pavel ne-a dat acesta pasaj, el
n-a intenţionat să ni-l prezinte în mod izolat ca noi să trebuiască să ignorăm
alte pasaje cu privire la salvare, aşa cum a făcut
Kendall.
Meditaţi
la 1Tesal. 4:3-8:
“
Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie ; fiecare din
voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea
poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.
Nimeni
să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă
Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am
adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a
chemat la necurăţenie, ci la
sfinţire. De aceea, cine
nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu un om, ci pe Dumnezeu, care v-a
dat şi Duhul Său cel Sfânt.”
Multe
alte pasaje ar putea fi citate.
Obiecţia
nr.77
Învăţătura
OSAS este dovedită în 1Tesaloniceni 5:23-24.
“Dumnezeul
păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin ; şi duhul vostru, sufletul şi trupul
vostru, să fie păzite întregi, fără
prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Celce v-a chemat este credincios, şi
va face lucrul
acesta.”
Dumnezeu
ne va ţine pe noi fără prihană! (puri, nevinovaţi, fără
păcat).
Răspuns:
Nu vă
lăsţi să fiţi duşi în eroare uitându-vă la acest tip de declaraţii pauline, fără
să luaţi în considerare alte
adevăruri similare.
Acelaşi
scriitor ne a dat de asemenea Coloseni 1:21-23 :
““Şi
pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele
voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să
vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă,
fără să vă abateţi dela nădejdea
Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor
am fost facut eu, Pavel” (Colos. 1:21-23).
Acest
pasaj completează 1Tesal. 5:23-24 prin citarea clauzei condiţionale, dacă tu continui în credinţa ta.
De
asemenea, Ap. Petru a scris:
“ De
aceea, prea iubiţilor, fiindcă
aşteptaţi acceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsişi înanintea Lui fără prihană,
fără vină, şi în pace (2Petru 3:14).
Din
acest pasaj, noi putem conclude că Petru a crezut categoric că este posibil să
nu fii găsit fără prihană, fără vină şi
în pace cu
Hristos!
În
final, dacă sfinţenia noastră este lăsată numai pe seama lui Dumnezeu, atunci de
ce n-a lucrat pentru Solomon, Ap. Iuda, pentru cei menţionaţi în Ioan 6:66 şi
alţii?
Obiecţia
nr.78
Salvarea
este un cadou! Şi Romani 11:29 spune că, darurile lui Dumnezeu şi chemarea Lui
sunt irevocabile. Prin urmare
Dumnezeu nu va lua niciodată salvarea de la noi.
Răspuns:
Dar
este subiectul salvării individuale de aici, în armonie cu contextul versetului
29 din Romani11?
Hai
să facem o scurtă privire asupra
acestui text. Versetul 28
din acest capitol este prima jumătate a frazei de examinat. Deoarece pronumele
plural ei din acest verset (28), se
referă înapoi la versetul 25, hai să pornim de aici şi să mergem până la
versetul 29.
“Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi
singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta : o parte din Israel a
căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al
Neamurilor. Şi atunci tot Israelul
va fi mântuit, dupăcum este scris : “Izbăvitorul va veni din Sion, şi va
îndepărta toate nelegiuirile dela Iacov.
Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge
păcatele.” În ce priveşte
Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte
alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-i pare rău de
darurile şi de chemarea făcută” (Rom. 11:25-29 ).
În
mod cert, contextul arată că naţiunea lui Israel este subiectul. Israelul este iubit din pricina
patriarhilor, chiar dacă sunt duşmanii Sfintelor Scripturi (nu fraţi întru
Hristos).
Aşa că, darul şi chemarea menţionată în
versetul 29, se referă la dragostea pe care o are Dumnezeu pentru
Israel!
(
NT. Salvarea este darul lui
Dumnezeu! Omul poate primi sau refuza acest dar. Deci în ultima instanţă omul este cel ce
va decide dacă va fi sau nu va fi mântuit).
Obiecţia nr.79
Tu
trebuie să ai un doctorat câştigat prin muncă, ca să fii în stare să
interpretezi corect Biblia. Dacă nu-l ai, şi tu crezi în securitatea
condiţionată pentru credincios, tu eşti în mod evident
greşit.
Răspuns:
Câteva
comentarii trebuiesc făcute în legătură cu acest fel de
afirmaţie.
În
primul rând, mesajul Bibliei este din punct de vedere spiritual
desluşit!
În
legătură cu aceasta, noi citim :
“Dar omul firesc nu primeşte lucrurile
Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie ; şi nici nu le poate
înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniveşte
(1Cor.2:14).
“Sunt
mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile
Tale. Am mai multă pricepere decât
toţi bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
( Ps.119:99-100).
Aceasta
arată că învăţătura spirituală şi priceperea decurg din meditarea la Sfintele
Scripturi şi din ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.
Observaţi
vă rog. că nu există aici, ori în altă parte în Biblie menţionată necesitatea de a avea vreun fel de titlu
academic, ca să poţi dobândi învăţătură spirituală şi pricepere.
De
fapt, chiar unora din scriitori Bibliei care au fost inspiraţi de Duhul Sfânt,
le-au lipsit educaţia formală.
Exemplu evident în acest sens, se poate da Ap. Petru şi Ioan (Fapte.
4:13), care înainte de a deveni apostolii Domnului Isus, au fost
pescari.
În al
doilea rând, dacă toţi cei ce posedă doctorate în teologie ar produce învăţătură
sănătoasă, atunci n-ar mai putea fi conflicte între aceia care au astfel de
dispute. De fapt, ar fi imposibil
să le aibă!
Cu
toate acestea, faptele dovedesc contrariul, chiar şi printre aceia care
îmbrăţişează OSAS.
În al
treilea rând, mulţi oameni cu doctorate meritorii au erori doctrinale
majore. Un exemplu dintre aceştia
este Victor Paul Wierwille, fondatorul organizaţiei “The Way
International”!
Wierwille,
în ciuda doctoratului său, a negat deitatea lui Hristos!
În al
patrulea rând, sunt oameni cu doctorate meritorii care cred în securitatea
condiţionată pentru credincioşi, la fel cum sunt şi oameni cu doctorate care nu
cred.
În
sfârşit, să afirmi că un om trebuie să aibă doctorat ca să poată interpreta
corect Biblia, nu este numai greşeală prin ea însăşi, dar şi o încercare
vrednică de compătimire făcută de aceia care au astfel de grade universitare, ca să se aşeze pe ei
înşişi sus, peste şi deasupra altora, pe fundaţii
nescripturale!
Obiecţia nr:80
Sunt
un număr egal de texte biblice care învaţă despre OSAS, cu a acelora care nu
învaţă. De aceea, voi nu puteţi fi
emfatici (adică prea stăruitori şi exageraţi), când susţineţi securitatea
condiţionată.
Răspuns:
Dacă
crezi o astfel de afirmaţie, înseamnează că tu crezi că Biblia se contrazice pe
ea însăşi! Este absolut imposibil ca Biblia să înveţe amândouă; OSAS şi
securitatea condiţionată. Una
trebuie să fie greşită!
Este
adevărat cu toate acestea, că propovăduitorii învăţăturii OSAS au argumente,
care par la prima vedere să fie suportate de unele texte scripturale, însă nici
unul din aceste argumente nu este adevărat.
Textele
scripturale care sunt de obicei citate de OSAS, sunt luate afară din
context; ca de exemplu Ioan 10:28,
ori nu sunt legate cu subiectul cum este cel din Ioan 19:30, sau sunt folosite
greşit în vreo altă cale (Rom.
11:29).
Biblia
ne invaţă că securitatea credincioşilor este condiţionată.
Cu
cât mai repde îşi dau creştinii seama de acest adevăr şi-l înţeleg, cu atât mai
repede ei vor fi îmboldiţi să se aşeze pe poziţia de gardă spirituală şi să
rabde până la sfârşit, de dragul salvării lor. (Mat 10;22; Evrei 3:14; Apoc.
2:10-11).
Milioane
de suflete pot pieri fără această
informaţie vitală.
Obiecţia
nr.81
Printre
alte lucruri, Apostolul Pavel a
scris si despre imoralitatea sexuală, când ne-a dat 1Corinteni 6:12, care
spune:
“Toate
lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi
sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”
De
aceea, imoralitatea sexuală este parte din libertatea creştină, dar nu trebuie
să fie folosită ca licenţă pentru păcat.
Răspuns:
Este
imposibil ca imoralitatea sexuală să facă parte din libertatea nostră creştină,
deoarece, ea exclude din Împărăţia Cerurilor, pe cei care trăiesc în acest
păcat (Apoc. 21:8; 1Cor. 6:9-10;
1Thes. 4:3-8, etc.). Ap. Pavel a
scris de asemenea despre liberatea creştină în Gal. 5:13, care nu poate include imoralitatea
sexuală:
“Fraţilor,
voi aţi fost chemaţi la slobozenie.
Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii
altora în dragoste”( Gal. 5:13).
Obiecţia
nr.82
Bazat
pe Ieremia 32:44, învăţătura OSAS este asigurată sub Noul legământ.
“Voi
încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi
face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine”
(Ierem.32:40).
Raspuns
Pronumele
ei şi lor, care se află în acest verset, se referă la naţiunea lui
Israel, aşa după cum este arătat foarte clar în versetele 30-40, din acest
capitol. În plus de aceasta,
legământul vesnic care Dumnezeu îl are cu Israel, aşa cum este menţionat de
Ieremia, nu poate fi acelaş cu Noul Legământ.
Dacă
aceasta ar fi aşa, şi interpretarea OSAS ar fi adevărată, atunci Israel L-ar fi
acceptat pe Hristos ca Mesia si nu
L-ar fi respins.
În
afară de acesta, în Ieremia 32:40, Dumnezeu identifică pe aceia de la care nu
se va întoarce să le facă bine, cu aceia care
nu se vor depărta de El
OSAS
învaţă un mesaj diferit; care spune că noi ne putem îndepărta de Dumnezeu, putem
merge chiar până la punctul de a ne lepăda de El, fiindcă Domnul tot nu se va
lepăda de noi, nici nu va pleca de la noi!
În
final, atâta timp cât oricare om îndeplineşte condiţia de a nu se îndepărta de
Dumnezeu, securitatea condiţionată îi dă asigurarea acelui individ că Bunul
Dumnezeu nu se va îndepărta de el. Această asigurare este similară cu Ioan
10:27-28.
Obiecţia
nr.83
Să
afirmi despre cineva că, dacă este curvar, beţiv ori lacom şi zgârvit, el nu
este mântuit, înseamnează să-l judeci.
Ori noi nu suntem judecători!
Răspuns
:
Dacă
unui creştin, care a păcătuit după ce şi-a mărturisit credinţa în Domnul Isus
deşi a fost prevenit de 1Corint. 6:9-10 şi Apoc.21:8, i se spune că, un curvar,
un beţiv, ori cineva care este lacom, etc. a fost şi este tot timpul salvat, el
este învăţat contrar
Bibliei.
Aceasta
îi va da persoanei în cauză, care are nevoie de pocăinţă pentru iertare, un simţământ fals de securitate
şi o speranţă iluzorie care va duce la condamnarea veşnică a sufletului
său.
De
altfel, Domnul Isus ne-a poruncit să judecăm, când ne-a
spus:
“Nu
judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate” (Ioan 7:24)
!
Judecata
dreaptă aşa cum e menţionată în acest verset, se ghidează după Cuvântul lui
Dumnezeu, nu după aparenţă, ori după dorinţa, speranţa sau opinia noastră, etc.
Domnul
Isus nu S-a contrazis pe Sine însuşi în Matei 7:1-2, unde se referă la judecata
ipocrită. În pasajul acela, Domnul
Isus I-a certat pe ipocriţii care au condamnat pe semenii lor, în timp ce ei
înşişi aveau motive să fie condamnaţi.
În
concluzie, Ap. Pavel a ştiut că Elima a fost fiul diavolului (Fapte 13:10),
bazat pe comportarea lui.
Noi
de asemenea putem judeca corect pe alţi fraţi sau sorori de-ale noastre când au
păcătuit, aşa cum a făcut Pavel, bazaţi pe diferite texte scripturale cum sunt
de exemplu : 1Cor. 5:3-5; 1Tim. 5:6; 1Ioan 3:10,15.
Obiecţţia nr.84
Deşi
termenul de renegat nu este niciodată folosit în Noul Testament ca o descriere
pentru credincios, acesta a fost folosit de Dumnezeu pentru Israelul idolatru.
“Întoarceţi-vă
copii renegaţi, zice Domnul;
pentrucă Eu sunt căsătorit cu voi” Ieremia ( 3:14.) (Traducere după Biblia Engleză NKJV).
Israelului
renegat i-a fost totuşi considerat legământul credincios pe care Dumnezeu l-a
făcut cu el, şi baza de reîntoarcere a fost faptul că Dumnezeu a fost încă
căsătorit cu poporul lui Israel.
Păcatul
lui Israel nu i-a adus pierderea mântuirii ori a poziţiei legământului, ci numai
o separare temporară şi o retezare a
binecuvântărilor zilnice.*
(*
Gromacki, Salvation Is Forever
).
Răspuns:
Deşi
termenul de renegat nu este niciodată folosit în Noul Testament, acesta este în
mod sigur echivalent cu cuvântul a se lepăda ori lepădare de credinţă,
despărţire de Hristos din 1Tim. 4:1 şi 2Tesal. 2:3.
În Ieremia 3:8 noi
citim:
“Şi
cu toate că M-am despărţit de
necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea
ei de despărţire, totuş soru-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la
fel.”
De
asemenea în Iuda 5, spune:
“Vreau
să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri,
că Domnul, după ce a izbăvit pe
poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au
crezut.”
Aceasta
arată mai mult decât doar o separare temporară şi o retezare zilnică a
binecuvântărilor.
Obiecţia
nr.85
Doctrina
eternei securităţi este prin sine însăşi un stimulent la
sfinţenie.*
(*John
L. Bray, Once Saved, Always Saved. Pg..24)
Răspuns:
Concluzia
logică a învăţăturii OSAS îngăduie cele mai îngrozitoare genuri de comportament;
în timp ce omul, după părerea lor, rămâne totuşi mântuit.
De
aici, concludem că învăţătura lor este o licenţă pentru imoralitate, deşi ei
neagă deseori acest
lucru.
Mulţi
scriitori OSAS declară în mod deschis că învăţătura aceasta a fost abuzată şi
folosită în mod greşit, chiar până la punctul de incest! Iar dacă acesta este
adevărul, atunci se pune întrebarea, cum poate fi OSAS un stimulent la
sfinţenie?
Să
analizăm puţin următoarele afirmaţii făcute de învăţătorii OSAS
:
Şi
totuşi, cineva poate vedea de ce unii numesc “odată salvat, întotdeauna salvat”, un
lucru periculos. Acesta este o
dinamită ! Acesta ne pune la locul nostru de cinste. Acesta ne face să fim liberi. Este vulnerabil să abuzezi de această
învăţătură.
Nu
există nici un fel de îndoială că aceasta este o învăţătură are a fost abuzată. Ea este probabil cea mai abuzată
învăţătură din Noul Testament.
Credinciosul din Corint a abuzat de ea, făcând incest (1 Cor.
5:1-5).**
(**Kendal,
Once Saved Always Safe, pg.58)
Întrebare:
Nu
cumva doctrina eternei securităţi promovează un stil de viaţă desfrânat?
Dacă
oamenii sunt siguri că ei sunt mântuiţi pe veci, nu cumva ei nu vor mai avea
motivaţie să ţină legătura lor cu Dumnezeu în mod permanent?
Răspuns:
Întotdeauna
există posibilitatea ca noi să abuzăm de privilegiile harului. Cu toate acestea,
credinciosul
a
fost regenerat spiritual de Duhul Sfânt şi în viaţa lui s-a produs o
transformare radicală. Credincioşii
care fac abuz de har, vor experimenta disciplinarea lui Dumnezeu !***
(***
Erwin W. Lutzer, How You Can Be Sure That You Will spend Eternity With God, pg.
154 )
Obiecţia
nr.86
Învăţătura
OSAS a fost dezbătută secole de-a rândul şi noi nu vom cunoaşte cu adevărat
nici-o cale până când va reveni Domnul.
Răspuns:
Asemenea
concluzie greşită poate fi spusă despre oricare problemă doctrinară! Adevărul este că noi putem cunoaşte
realitatea despre OSAS acum, dacă ne îndreptăm spre Biblie şi citim animaţi de
dorinţa sinceră de a accepta tot ce ne învaţă ea.
Acest
subiect a fost dezbătut secole de-a rândul, dar aceasta nu s-a întâmplat din
cauză că Biblia ar învăţa ambele poziţii!
Mulţi
oameni înclină spre OSAS, numai
pentru că ei vor să creadă în această învăţătură. Vezi Timotei
4:2-4.
Obiecţia
nr.87
După cât se pare tu speri să fii
în stare să-i spui Domnului că tu eşti în ceruri nu numai pentru că El te-a
salvat prin sângele şi harul Său, ci si din cauză că ai trăit o viaţă destul de
bună ca să-ţi păstrezi
mântuirea.*
(“
Personal letter from Dave Hunt
dated 11-23-96.)
Răspuns:
Deşi
nu suntem mântuiţi prin faptele noastre, noi putem deveni pierduţi prin ceea ce
facem sau vorbim ori prin ceea ce nu facem, chiar după ce suntem salvaţi cu
adevărat (Rom.8:13; Gal 5:19-21; Apoc. 22:19; Matei 25:30; Ioan 15:5-6; Luca
13:6-9)!
Deasemenea,
păcatul poate aduce moartea spirituală (Luca 15:24,32), urmare a cărui fapt se
pierde statutul de mântuit.
Obiecţia
nr. 88
Este
evident că de vreme ce voi nu înţelegeţi OSAS, nu înţelegei nici
justificarea prin
credinţă.
Bob
George a scris:
Aceasta
este semnificaţia“justificării prin credinţă.” Eu sunt în Hristos şi El este în
mine. Acceptarea mea, nu se bazează
pe fapta mea. Eu sunt îmbrăcat
cu neprihănirea lui Isus Hristos
(Gal. 3:27). Acum Dumnezeu mă
cunoaşte cu adevărat şi necondiţionat!
Această
minunată moştenire aparţine fiecărui copil a lui
Dumnezeu.*
( *
Bob George, Eternal Security pg.14).
De
asemenea,, Kendall a scris:
Sunt
multe căi prin care poate ajunge cineva la adevărul odată salvat, întotdeauna salvat. S-a spus că doctrina justificării
prin credinţă este cea mai mare dovadă a acestui adevăr. Eu
sunt ispitit acum să spun că aceasta este mai de grabă învăţătura Noului
Testament, care învaţă despre naşterea din nou. În final, eu trebuie să las
cititorulului să decidă dacă există cu adevărat astfel de lucru ca “cea mai
remarcabilă” dovdă a acestei
învăţături.**
(**
Keendall, once Saved, Always Saved, pg.99)
Justificarea
este o sentinţă care nu va fi schimbată.
Aceasta este irevocabilă.
Sentinţa aceasta este pronunţată numai o singură dată unei persoane care
s-a încrezut în Isus Hristos.***
(***
Ibid pg.34 ).
Răspuns:
Justificarea
despre care vorbeşte Keendall se bazează pe un moment de credinţă în Domnul
Isus, care s-a petrecut în trecut, indiferent dacă ei continuă să creadă sau
nu. Lucrul acesta este comun
tuturor susţinătorilor OSAS, care au vederi extremiste. Pentru ei, o persoană care a crezut în
trecut este un credincios, şi niciodată nu va pieri chiar dacă el încetează să
mai creadă! Dar este aceasta,
ce ne învaţă Biblia?
Domnul
Isus a spus:
“Oricine
crede în El, nu este judecat ; dar
cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu
al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18)
Vedem
aici, cum Domnul Isus ne-a învăţat că noi trebuie să continuăm in a crede în El,
ca să nu fim judecaţi.
Numai
un moment de credinţă din trecut, nu asigură aceasta. O
mântuire bazată pe OSAS, nu pare să recunoască acest adevăr. Apostolul Pavel a menţionat mântuirea
printre alte lucruri, când ne-a dat pasajul din Tit 3:5-7, în care a
spus:
“El
ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihhănire, ci pentru
îndurarea Lui…. pentruca, odată socotiţi neprihhăniţi prin harul Lui, să ne
facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice.” (Tit 3:5,7) .
Deşi
Ap.Pavel a propovăduit mântuirea prin credinţa în Hristos, el de asemenea a
declarat că astfel de oameni care au fost justificaţi, pot deveni moştenitori
având nădejdea vieţii vesnice.
Vorbind
de mântuire, Ap. Pavel de asemenea spune creştinilor să aibă drept coif nădejdea
mântuirii (1Tes. 5:8). Probabil că
din cauză că acest verset vorbeşte despre nădejdea mântuirii, când vorbesc
propovăduitorii OSAS de armura spirituală a creştinului, întotdeauna citează
numai versetele de la Efeseni 6:13-17 şi nu 1Tesaloniceni
5:8.
Speranţa
nu este întotdeauna garanţia absolută a mântuirii (1Cor. 9:10; Iacov
5:4).
Obiecţia
nr.89
Catolicismul
respinge OSAS de asemenea!
Răspuns
:
Catolicismul
respinge ateismul la fel!
Trebuie
ca noi să credem că ateismul este
adevărat din cauza aceasta?
Doamne
fereşte!
OSAS
stă ferm ori cade bazat pe Biblie, mai de grabă decât pe ceea ce vreun sistem
religios crede despre acesta.
Obiecţia nr. 90
Dacă
am putea pierde salvarea noastră, aceasta ar trebui să fie din pricina
păcatului. Deoarece păcatul nu
poate cauza aceasta, noi nu putem pierde mântuirea.
Singurul
lucru care ne-ar putea cauza să murim din nou din punct de vedere spiritual,
este păcatul; însă el a fost înlăturat odată pentru
totdeauna.*
(‘
George, Eternal Security, pg. 8).
Dacă
o persoană care a fost salvată ar putea fi pierdută, aceast ar fi numai din
cauza păcatului (şi aimnteşte-ţi că păcatul este singurul lucru care poate cauza
pierderea oricărei persoane )…**
(**Strombeck,
Shall Never Perish pg. 89)
Răspuns:
Surpinzător
este faptul că, pe lângă păcat sunt şi alte căi care pot nega salvarea
oamenilor. Biblia declară că
acceptarea unui plan fals de mântuire poate cauza căderea credinciosului din Har
(Gal. 5:24; 1Cor.15:2) şi să fie fără Dumnezeu (1Ioan 2:24-25; 2Ioan 9). A treia cale este lepădarea de Hristos
(Matei 10:33).
Obiecţia
nr.91
OSAS
este suportat de Evrei 10:11-14.
Dumnezeu nu trebuie să mai facă târg cu păcatul. Acesta a fost complet încheiat la
cruce.
Aşa
după cum Bob George a scris:
Şi
prin acel sacrificiu unic, El a făcut perfect pentru veci, pe oricine şi-a pus
credinţa lui în Hristos.*
(*George,
Eternal Security pg.7)
Scriptura
spune: El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi (Evrei
10:14).
Răspuns:
Adevărat,
dar oare ce-a vrut scriitorul original să spună prin aceasta relatare? A căutat el să pună sângele Domnului
Isus vărsat prin sacrificiul de la Calvar mai presus decât sângele taurilor şi
caprelor, ori a învăţat el OSAS?
Acelaşi
scriitor ne-a dat nouă de asemenea multe alte adevăruri despre creştini,
adevăruri pe care trebuie să le luăm în consideraţie de
asemenea.
De
exemplu Evrei 3:12-14, care
spune:
“Luaţi
seama dar, fraţilor, ca niciunul
dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de
Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare
zi, câtă vreme se zice : “Astăzi,” pentruca nici unul din voi să nu se
împietrească prin înşelăciunea păcatului.
Căci ne-am făcut părtaşi ai
lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la
început. “
De
asemenea, Pavel s-a rugat pentru cei din Corint şi le-a recomandat celor care au
fost deja salvaţi să ţintească la desăvârşirea lor (Cor.13:9,11). Evident că, aici trebuie să fie o
posibilitate ca aceasta să nu se întâmmple, lucru care este de asemenea aparent
în alte pasaje din scrierile lui, însă
în cazul de faţă vom menţiona doar un singur exemplu din Galateni
6:7-10.
Obiecţia nr.92
Bazat
pe 2Corinteni 5:17, care spune că atunci când cineva devine mântuit el are o
nouă identitate, exemplul următor dovedeşte OSAS prin analizarea acestei noi identităţi:
Aceasta
este precum omida care se târeşte pe cel mai jos plan al existenţei. Într-o zi ea îşi ţese un înveliş numit
cocon cu care se înfăşoară, iar mai
târziu iese afară sub formă de fluturaş, fiind totalmente o nouă
creatură.
Eu
niciodată n-am auzit pe cineva spunând: “Ia priveşte la această minunăţie de vierme
transformat !” Tu ai auzit ? Nu! Cum îl numeşti tu pe acesta ? Un fluture ! De ce ? Pentrucă el este cel ce este, indiferent
de comportarea lui. El poate ateriza pe creanga unui copac ori nu. Chiar dacă ar uita că
el este fluturaş şi s-ar putea târî împreună cu celelalte omide din jur, el
niciodată nu va mai fi din nou omidă. *
(*Ibid
)
Răspuns:
Apostolul
Pavel a avertizat împotriva aestui tip de învăţătură:
“Luaţi
seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina
oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos”
(Colos.2:8).
“Căci,
dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2Cor. 5:17).
Deoarece
toate lucrurile s-au făcut noi pentru cel care este în Hristos, versetul acesta
ne arată că trebuie să fie o schimbare în valorile şi atitudinile omului despre
păcat, Biblie etc., fapt care se reflectă în schimbarea comportamentului
său. Noi dovedim pocăinţa noastră
cu faptele bune ce le facem. Fapte (26:20).
Biblia
ne învaţă că un creştin poate deveni mort spiritual şi pierdut
din nou (Luca 15:24,32), poate
deveni duşman al lui Dumnezeu din nou ( Iacov 4:4) şi să pornească să-l urmeze
pe Satan din nou (1Tim.
5:11-15)
Orice ilustraţie, comparaţie
etc. care ar contrazice acestea, şi alte texte, trebuie să fie
respinse.
Obiecţia
nr.93
Hai să presupunem că tu ai
trăi în sărăcie şi ai supravieţui prin practicarea prostituţiei. Împărăţia are legi aspre şi
pedepse grele pentru persoanele care sunt împlicate într-o astfel de practică,
aşa că tu trăieşti într-o teamă constantă.
Într-o zi, regele declară amnestie generală. Toate actele criminale inclusiv
prostituţia, sunt iertate. Ar fi
aceasta o veste bună? Desigur! Ar
fi aceasta o motivaţie suficientă pentru ca să-ţi schimbi stilul de viaţă? Nu!
De ce? Pentru că tu totuşi ai nevoie să supravieţuieşti şi practicarea
prostituţiei este tot ce ştii tu.
Însă regele nu numai că a
iertat toate crimele, dar mai ult decât atât, el ţi-a cerut să devii mireasa
lui. Acum cine vei fi tu?
Regina! Din cauza comportării tale?
Nu, ci pentru că tu te-ai identificat cu
regele.
Sunt acum motive să te
schimbi? De sigur că da! Nici-o
femeie cu mintea-ntreagă nu şi-ar mai relua stilul ei vechi de viaţă când ea are
toate bogăţiile, toate drepturile
şi privilegiile unei
regine.*
Răspuns:
Din nou, metoda folosirii
rezultatelor obţinute prin deducţie de la fenomenele naturale la cele spirituale
este dăunătoare, când este folosită în mod greşit la învăţarea multor
lucruri.
În legătură cu aceasta
analogie specifică, observaţi vă rog, cum concluzia este în mod clar contrazisă
de învăţătura creştinilor carnali OSAS, aşa cum este ea prezentată de Stanley,
Swindoll, Evans, etc.
Chiar mai important,
Sfintele Scripturi arată în mod indiscutabil cum câţiva din cei ce au fost cu
adevărat salvaţi s-au întors la vechiul lor stil de viaţă a păcatoasa, aşa cum a
fost de exemplu fiul risipitor, văduvele nenominalizate din 1Timotei 5, şi
alţii.
Obiecţia
nr.94
Creştinul
este posesorul neprihănirii care i-a fost atribuită şi nimic nu-l poate învinui,
sub nici-o formă. El are o
stabilitate perfectă şi o salvare completă în ochii lui
Dumnezeu.
Ce
face salvarea aceasta să fie un tezaur scump, este faptul că ea este
eternă. Valoarea ei este
incomesurabilă din cauză că ea niciodată nu poate fi luată de la noi. Cât de trist este faptul că
salvarea în care cred mulţi
creştini este insubstanţială, capricioasă şi poate dispărea la un moment
dat.*
(*Dave
Breese, Destiny Newsletter Nov.1995
pg.1)
Răspuns:
Observaţi
vă rog implicaţia acestei afirmaţii care pare să fie aceea că un om ca să poată fi salvat, trebuie să
creadă în OSAS, altfel, mântuirea lui
nu este deloc mântuire.
Nici
unul din scriitorii Noului Testament n-a scris mai mult despre neprihănirea
atribuită credincioşilor, decât Ap. Pavel (Rom. 3:22; 4:5,11,13; 9:30; 10:4;
Gal. 3:6; Filip 3:9). Cu toate
acestea, el a avertizat în continuu pe creştinii care au primit neprihănirea, că
ei pot pierde Impărăţia cerurilor dacă păcătuiesc ( Rom. 8:13; Gal. 5: 19-21, 6:
8-9). De unde rezultă că
neprihănirea nu e garantată să fie neschimbabilă ori permanentă, aşa cum susţin
propovăduitorii OSAS şi cum spune Lutzer.**
(**
Lutzer, How You Can Be Sure That You Will Spend Eternity With God, Pg.
60,61).
De
asemenea, presupunerea lui Dave Breese, aşa cum a fost citată mai sus, că nimic
nu-l poate învinui, sub nici-o formă pe cel neprihănit, nu poate, nici de cum, fi adevărată
deoarece păcatul are capacitatea de a păngări pănă si pe cei neprihăniţi.
În
afară de aceasta, pasajul din Romani 3:22 foloseşte prezentul continuu când
vorbeşte de credinţa celor neprihăniţi.
Aşa dar, dacă noi ne oprim de a crede în Domnul Isus, noi pierdem statutul de neprihăniţi.
Aceasta
este în mod clar o posibilitate de a fi pierduti (Luca 8:13; 2 Tim.2:18;
1Tim.1:18-20).
Uultima
referinţă arată în mod clar, că Ap. Pavel a fost convins de faptul că până şi
Timmotei ar fi putut eşua din credinţă, altfel niciodată nu i-ar fi dat porunca
să-şi păstreze credinţa şi cugetul curat.
Obiecţia
nr.95
Eu am
învăţat din experienţă că este imposibil pentru cineva, ca să-şi piardă
mântuirea lui.
Răspuns:
Standardul
nostru de verificare al oricărei doctrine nu se bazează pe experienţele noastre,
ci numai pe Sfântele Scripturi (2Tim.3:16), care ne învaţă că putem pierde
mântuirea noastră.
Tu ai
menţionat că experienţa ta îţi arată că nu e posibil ca cineva sa-şi piardă
mântuirea. Aceasta este opinia ta,
însă experienţa mea anuleaază experienţa ta, deoarece eu am văzut oameni care au
fost cu adevărat mântuiţi prin Harul salvator (Fapte 11:23) şi mai târziu s-au
întors ca şi câinele la vomitatul lui (2Petru 2:22).
Din
pricină că experienţele noastre sunt contradictorii şi în conflict unele cu
altele, noi ştim că amândouă nu pot fi adevărate! De aceea, noi trebuie să
mergem la surse mai demne de incredere pe care le aflăm scrise în Sfintele Scripturi.
Obiecţia
nr.96
Dacă
aş şti că eu îmi pot pierde
mântuirea, eu aş renunţa la ea chiar acum.
Răspuns:
Convingerile
tale sunt foarte diferite de convingerile multor credincioşi care ştiu că ei îşi
pot pierde mântuirea şi cu toate acestea, nici nu se gândesc să renunţe la
ea.
În schimb, credincioşi care au această
cunoştinţă beneficiază de un avantaj major, deoarece ei acordă mai multă atenţie
veghei lor spirituale, decât ceilalţi.
Credincioşii
care nu cred că îşi pot pierde mântuirea sunt acei oameni care nu cred că ei pot
cădea, că sunt într-un pericol spiritual, conform cu învăţătura adevărată a
Harului de la 1Corinteni 10:12.
Acesta
este unul din marile pericole ale celor ce cred în OSAS. Alt pericol este acela de a ajunge
într-o stare de îngâmfare (Rom. 11:19-23 ).
Obiecţia
nr.97
Dacă
te opui învăţăturii OSAS, înseamnează că vrei să induci în eroare şi să frustezi
o mulţime de tineri credincioşi care sunt în toiul luptelor
spirituale.
Răspuns
:
Îngrijorările
voastre despre noii convertiţi, diferă mult de ale creştinilor din primul
secol. În era de început a
creştinismului slujitorii lui Dumnezeu au socotit că doctrina sănătoasă a fost
imperativă pentru creşterea spirituală, indiferent dacă cineva a fost nou
convertit, sau nu (1Petru 2:2).
Deoarece
Biblia învaţă foarte clar despre securitatea condiţionată, noi credem că toţi
creştinii au nevoie să fie învăţaţi despre aceasta, aşa cum a fost elucidată la
începutul creştinismului.
Scrisoarea
catre Evrei a fost scrisă către creştinii care au avut de purtat multe lupte
spirituale şi au avut nevoie să înveţe din nou anumite adevăruri de bază ( Evrei
5:11-12; 12:12). Cartea aceasta
este plină cu pasaje care resping OSAS.
De aceea, astfel de învăţătură nu este un impediment pentru nici un
creştin, ci dimpotrivă este remediu evident şi un ajutor potrivit, care se află
în această carte şi în celelalte cărţi din Sfântele
Scripturi.
În
mod special Ap. Pavel i-a făcut de cunoscut lui Timotei că unii dintre noii
convertiţi au fost în pericol de a ajunge lideri în poziţia de supraveghetori în
biserică. Astfel de neascultare
i-ar fi putut face să cadă în păcatul îngâmfării şi în osânda diavolului
(1Timotei 3:6).
Evident
că astfel de informaţie despre securitatea condiţionată a credincioşilor nu este
detrimentală, ci dimpotrivă este benefică pentru toţi care o
cunsc.
Obiecţia
nr. 98
Eu mă
rog ca tu să găseşti adevărata salvare.
Răspuns:
Dacă
eu aş învăţa pe alţii, cum mulţi fac aceasta, că un om poate fi curvar, beţivan
lacom etc. şi totuşi rămâne mântuit, voi aţi crede că eu am fost salvat, dar din
cuză că eu repet ce spune Biblia despre aceste lucruri, voi credeţi că eu am nevoie ca să fiu
mântuit.
Interesant!
Pe de
altă parte, doctrina voastră declară că o persoană nu poate spune despre altă
persoană dacă e mântuită sau nu.
Aşa că este posibil ca oamenii care cred ca şi mine în 1Corinteni 6:9-10;
Apocalipsa 21:8 şi ne încredem în Domnul Isus că ne poate mântui, suntem
mântuiţi după toate acestea, chiar dacă noi respingem categoric
OSAS.
Obiecţia
nr.99
Salvarea
este garantată pentru trecut, prezent şi timpul viitor. Aceasta dovedeşte
OSAS.
Răspuns:
Nu, nu este garantată! Ce dovedesc cele trei timpuri ale
mântuirii este că: punctul iniţial al mântuirii nu asigură o intrare garantată
în Împărăţia lui Dumnezeu.
Amintiţi-vă
că interpretarea noastră trebuie să se bazeze pe mai multe versete din Biblie,
fiindcă ele sunt armonios corelate de la un capăt la altul a Sfintelor
Scripturi. Aceasta înseamnează că
pasajul de la Marcu 10:29-30 care se referă la mântuirea finală, trebuie
armonizate cu toate celelalte.
Isus
a răspuns: Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi,
sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine
şi pentru Evanghelie, si să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de
ori mai mult: case, faraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri;
iar în veacul viitor, viaţa vecinică.”
Observaţi
că viaţa eternă la care se referă aceste versete, nu a fost încă dobândită de
credincioşii care erau atunci în viaţă.
În comformitate cu alte versete ca de exemplu Matei 10:2 şi Galateni
6:8-9, salvarea pentru unii creştini s-ar putea să nu se facă niciodată, dacă nu
vor răbda până la sfârşit.
Noi
trebuie să perseveram in credinta în Isus Hristos, ori altfel vom fi condamnaţi
aşa după cum ne-a învăţat Domnul Isus în Ioan 3:18.
Obiecţia
nr.100
Eu
cred în OSAS, dar eu nu cred de asemenea nici în „eternal unsecurity”. Eu cred că este foarte greu să-ţi peirzi
mântuirea. Pănă la urmă David nu şi-a pierdut-o, chiar dacă a săvârşit
adulter şi crimă.
Răspuns:
Nici
eu nu cred, în insecuritatea mântuirii eterne! Biblia ne învaţă că exisată o
securitate perfectă, dar numai pentru aceia care continuă să-L urmeze pe Domnul
Isus până la sfârşitul vieţii lor. (Ioan 10:27-29; Evrei 3:14; 1Ioan 5:12-13;
Apoc. 2:10-11).
Ap.
Petru a scris despre asigurarea poziţiei noastre:
“ Voi
deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă
ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă
pierdeţi tăria.” (2
Petru 3:17).
(Notă:
în traducerea engleză NIV, Scrie: păziţi-vă să nu cădeţi din poziţia
garantată…)
Ap. Petru a spus că,
credinciosul are o poziţie garantată, însă cu toate acestea, el poate cădea din
această poziţie dacă acceptă învăţătrura falsă. Alte texte adăugate la acesta, arată că
păcatul poate duce la moartea spirituală.
În legătură cu David, (vezi
răspunsul nostru detailat de la începutul acestui capitol.) el şi-a pierdut
mântuirea când a păcătuit, dar după ce s-a pocăit a fost iertat. Să susţii că el nu şi-a pierdut salvarea
când a comis adulter şi crimă, înseamnă să zici că, creştinii pot fi curvari şi
ucigaşi findcă şi aşa nu-şi pot pierde mântuirea. Lucrul acesta este de asemenea o licenţă
pentru imoralitate.
În concluzie, este rău să-ţi
negi propria ta salvare lepădându-te de Hristos (Mat. 10:33), acceptând un plan
greşit de mântuire (Gal.5:2-4), ori să fii descris ca cei din 1Corinteni. 6:9,
10; Apocalipsa 21:8.
Pe de altă parte, unii pot
fi căldicei (Apoc. 3:15-16), neproductivi (Luca 13: 6-9) ori adormiţi (Apoc.
3:2-3) pentru o perioadă de timp, şi totuşi să fie fie salvaţi dacă se
pocăiesc.
Astfel de creştini sunt
într-un pericol mare spiritual şi de aceea ei trebuiesc avertizaţi de
magnitudinea pericolului, fiindcă OSAS nu-l oferă
niciodată!
Obiecţia
nr.101
Îndemnurile din epistolele
Pauline să trăim o viaţă sfântă, sunt bazate pe ceea ce a făcut Dumnezeu şi ceea
ce are în plan să facă în viaţa creştinilor, nu pe teama de a-şi pierde cineva
salvarea. Citeşte scrierile Ap.
Pavel şi vei înţelege acest principiu.
Cât de simplu ar fi fost
pentru el să scrie: “Fă aceasta, ori altfel tu vei merge în iad!” Însă el
niciodată n-a făcut acest lucru.*
(* Gromacki, Salvation Is
For Ever pg. 97)
Răspuns:
După ce studiezi toate
epistolele Ap. Pavel (şi restul scrierilor lui din Noul Testamet înclusiv
parabolele), nu poţi coclude decât contrariul afirmaţiei de mai sus! Meditaţi la pasajele din Rom.
8:13; 11:23; Gal. 5:15, 21; 1 Cor. 6:9-10; Efes. 5:5-7; Apoc. 22:19; Evrei
3:12-14.
Notaţi în special
avertismentul dat de Ap.Pavel în mod frecvent creştinilor prin citatul de la
Gal. 5:19-21:
“Şi faptele firii sunt
cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la
idoli, vrăjitoria, vrăjbiile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi
alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri,
nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezu.”
Aşa dar, cu toate că,
cuvintele exacte, fă aceasta, ori altfel vei merge în iad nu sunt scrise aici,
conceptul este acelaşi!
Obiecţia
nr.102
În Romani 14:4, Ap. Pavel a
spus :
“… el (robul) va sta în
picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să
stea.”
Aceasta dovedeşte că o
persoană care a fost odată salvată, va rămâne neclintita, bazat pe puterea lui
Dumnezeu.
Răspuns:
Câteva
comentarii:
1- Versetul acesta se aplică
numai aceluia care Il serveşte pe Dumnezeu, nu aceluia care îşi serveşte propria
lui carne (fire păcătoasă)!
Dacă un credincios samănă în
firea lui pământească, după plăcerea lui, el va secera putrezire, în loc de
viaţă vecinică (Gal. 6:8-10).
2- De asemenea, în Rom.
14:21, se afirmă posibilitatea unui om de a cauza căderea fratelui său. De aceea, posibilitatea de a nu sta în
picioare trebuie să existe, altfel n-ar fi şansă de
cădere.
De aici, rezultă că trebuie
să existe o condiţie, deşi ea nu este în mod distinct
declarată.
Sunt pasage scripturale care
par să înveţe OSAS dacă le izolăm din contextul lor şi ignorăm alte texte
înrudite. De aceea, noi nu trebuie să izolăm nici un verset, inclusiv Rom. 14:4
(ori alte pasaje din contextul lor).
Obiecţia
nr.103
În
mod frecvent voi menţionaţi 1Cor. 6:9-10, dar omiteţi versetul 11. Versetele 9 şi 10 se referă la timpul
când corintenii erau necredincioşi, deoarece versetul 11 continuă să spună că
astfel au fost câţiva dintre voi.
Ori expresia a fost, este la
timpul trecut.
Răspuns:
În
primul rând, versetele 9şi 10 declară foarte simplu că oamenii răi nu vor
moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Astfel de oameni sunt identificaţi după comportamentul lor păcătos şi nu
după criteriul dacă au avut, sau nu au avut vreodată un moment de credinţă în
Hristos. E bine să luaţi în
considerare acest
lucru.
Pasajul
din discuţie explică :
“ Nu
ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta :
nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici
sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(
1Corint.6:9-10).
Când
a scris Ap. Pavel acest pasaj, a arătat în versetul 11, că unii din adunarea
corintenilor au fost acel tip de oameni înaninte de a fi primit iertarea
iniţială. Dar noi nu trebuie să
credem că, comiţînd astfel de păcate după ce am fost mântuiţi, nu vom fi
identificaţi la fel ca cei care n-au fost niciodată salvaţi şi trăiesc în astfel
de păcate.
Lucrul
acesta este clar adus la lumină în 1Corint. 10:7, care spune: “Să nu fiţi
închinători la idoli!”
În
mod evident, Pavel a spus că aceia care au fost botezaţi, sfinţiţi şi iertaţi ar
putea deveni idolatri 1Cor. 6:9-10; la care a mai adăugat că astfel de oameni nu
vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu.
Ca să
înţelegem mai bine acest pasaj din 1Cor. 6:9-10, noi trebuie să luăm în considerare versetele anterioare
să vedem ce a spus Pavel ca să ne conducă la acesta. Capitolul începe cu încercarea şi
străduinţa Ap.Pavel de a reglementa disputele dintre credincioşi (v.1-5), care
ajnseseră chiar până la punctul unde ei se duceau la judecată, un frate
împotriva altui frate (v.6).
Apoi noi citim în versetele
7-10:
“Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi,
este un cusur pe care-l aveţi.
Pentru ce nu suferiţi mai
bine să fiţi nedreptăţiţi ?
Dece nu răbdaţi mai bine
paguba ? Dar voi siguri sunteţi
aceia cari nedreptăţiţi şi
păgubiţi, şi încă pe fraţi. “ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta :
nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici
sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(
1Corint.6:7-10).
Explicaţia
faptului că Pavel a scris versetele 9 şi 10, a fost, în parte din cauză că în
acel timp unii s-au certat între ei şi au făcut rău altor oameni. Acesta este cadrul informaţiei de bază care a condus la versetele 9 şi 10!
De
aceea, aceste versete au fost adresate acestor fel de oameni. Curvarii, idolatrii, hoţii, escrocii
etc. sunt răi chiar dacă ei au fost mai înainte “spălaţi, sfinţiţi şi iertaţi în Numele
Domnului Isus şi a Duhului Sfânt al Dumnezeului nostru” (v.11). La fel, ei nu vor moşteni Împăraţia lui
Dunezeu (v.9).
În
versetul nouă cuvântul pornos, este
folosit pentru sexualitaea imorală şi probabil că se referă la ce s-a întâmplat
în urmă cu curvarul din Corint din 1Cor. 5:1, unde cuvântul porneia este folosit să-l descrie în
acel timp. Pavel a spus de asemenea
că omul acela a fost rău (5:13).
Amintiţivă
că din punct de vedere Biblic, păcatul este tot păcat, indiferent de cine îl
face, şi plata păcatului este aceiaşi, indiferent de cine îl practică. Nu există nici o deosebire între o
persoană imorală sexual, care a fost în prealabil salvată şi o persoană imorală
care n-a fost nici când mântuită.
Nu
putem spune beţiv mântuit şi beţiv nemântuit. Biblia menţionează numai curvari,
beţivi etc. şi îi declară pe toţi, indiferent de condiţiile lor spirituale din
trecut, că sunt la timpul prezent răi, şi nu vor intra în Împărăţia cerurilor dacă nu se
pocăiesc.
Numai
OSAS încearcă să facă două tipuri de curvari, beţivi, excroci, lacomi etc. Un tip de oameni salvaţi din cauza unui
moment de credinţă din trecut şi alt tip de oameni nesalvaţi, deoarece ei n-au
avut niciodată în trecut, un moment
de credinţă.
Obiecţia
nr.104
Voi
folosiţi întotdeauna Apoc. 21:8, ca să
dezaprobaţi „eternal security”!
Unde
spune acest pasaj că odată ce o persoană a fost salvată, ea îşi mai poate pierde după aceea
salvarea?
În
acest verset se relatează:
“Dar
cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,
închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a
doua” (Apoc.21:8).
Răspuns:
Deşi
versetul din Apoc.21:8 nu foloseşte cuvintele “Tu îţi poţi pierde salvarea”,
acesta ne învaţă cu toate acestea, cine va sfârşi în iazul cu foc. În plus, versetul acesta ne arată:
1-
Aceştia
nu vor fi numai necredincioşii care vor sfârşi în iazul de foc, aşa după cum
spun învăţătorii OSAS. De fapt,
astfel de oameni nu sunt citaţi în primul rând pe listă.
2-
Tipurile
specifice de păcătoşi sunt scoşi în evidenţă şi arătaţi a fi în pericolul
spiritual de-a fi aruncaţi în focul etern.
Este de asemenea clar, din relatarea
Sfintelor Scripturi, că o persoană care a fost odată spălată, mântuită şi
iertată (1Cor.10:7), poate deveni după aceea idolatră (1Cor.10:7). De
vreme ce toţi idolatrii vor
fi aruncaţi în iazul cu foc (Apoc. 21:8 ), atunci, o persoană care a fost
anterior mântuită, poate deveni pierdută din nou prin acest tip de
păcat.
În
consecinţă, 1Ioan 5:21 ne spune să ne păzim de idoli.
OSAS
contrazice categoric adevărul citat în Apoc. 21:8 (care a fost dat de Dumnezeu
însuşi din Tronul Său) când spune că, criminalii care nu se pocăiesc, curvarii,
mincinoşii, idolatrii etc, care au fost vreodată salvaţi, nu vor merge în
iad.
Obiecţia
nr.105
Orice
verset pe care îl folosiţi din Vechiul Tetsament nu ni se aplică, deoarece noi
suntem sub Noul Legământ.
Răspuns:
Bisericile
Nou Testamentale au tras învăţăminte din Scripturile vechi (Fapte (17:2), ceea
ce înseamnează că s-au inspirat din Scripturile Vechiului Testament. Aceasta este explicabil şi neîndoielnic,
deoarece cărţile Noului Testament nu erau încă scrise!
De
asemenea, Evanghelia Harului din 1Cor.15:1-4, îşi are temelia în Scripturile
Vechiului Testament. (Vezi Isaia
53:6 şi Ps. 16:10.)
Ap.
Petru şi-a bazat porunca creştină să trăim în sfinţenie, pe citatul din
Levetic. Comparaţi 1Petru 1:15-16
cu Leveticul 11:44. Ap. Pavel la
fel a crezut în Ezechiel 3:18 şi l-a aplicat în timpul Noului Testament (Fapte
18:6). (Aceasta nu înseamnă că
toate lucrurile din Vechiul Testament trebuie să le punem în practică sub Noul
Legământ).
În
concluzie, să citezi Ps. 51:12 şi să spui că David şi-a pierdut numai bucuria
mântuirii, este un argument lipsit de consistenţă.
De ce
atunci, când le convine (celor care susţin OSAS) acceptă învăţăturile Vechiului
Testament şi când nu le convine, nu acceptă nimic?
( NT.
Dumnezeu nu se schimbă! El nu a schimbat standardurile! Cerinţele de sfinţenie din Vechiul
Testament sunt aceleaşi cu cele din Noul Testament).
Obiecţia
nr.106
Dacă
poţi tu produce un păcat, care poate cauza unui creştin pierderea mântuirii,
atunci tu ai găsit un păcat care are o putere mai mare decât sângele lui Isus
Hristos, deoarece 1Ioan 1:7 spune că sângele lui Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, ne curăţeşte de orice
păcat.
Răspuns:
Spiritual
vorbind, păcatul murdăreşte o persoană, chiar dacă persoana aceea este una care
a fost spălată şi curăţată când a fost salvată. Lucrul acesta este evident din ce a spus
Ap. Pavel lui Timotei în (1 Timot.5:22):
“ Să
nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă : şi să nu te faci părtaş păcatelor
altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat.”
De
asemenea, Domnul Isus a spus creştinilor din Sardes:
“
Totuşi ai în Sardes câteva nume, cari nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici
(Apoc. 3:4).
Pasjul
din 1Ioan 1:7 are o condiţie cu el, care clarifică sensul propriu al acestui
verset!
Versetul
acesta spune:
“ Dar
dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este lumină, avem părtăşie unii cu
alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat “ (1 Ioan 1:7 ).
Condiţia
de a umbla în lumină după cum El este lumină, va anula promisiunea ataşată,
dacă nu-i se va satisface cerinţa
formulată.
Domnul
Isus ne-a învăţat că păcatul va fi întotdeauna o problemă în stoparea oamenilor
de a intra în Împărăţia cerurilor (Marcu 9: 42-48).
Spunând
aceasta, El nu a diminuat importanţa puterii sângelui propriu prin care suntem
răscumpăraţi, dar a învăţat în mod clar că păcatul are putere spirituală
distructivă, care poate trimite oamenii în focul care nu se stinge
niciodată. Nicăieri în pasajul
acesta, Domnul nu a limitat puterea
păcatului de a osândi sufletul, numai la aceia care niciodată nu au fost
salvaţi.
Învăţătura
Domnului Isus Hristos este mult diferită de învăţătura propovăduitorilor OSAS,
care încearcă să limiteze puterea distructivă a păcatului în viaţa oricărei
persoane ce a avut cândva un moment de adevărată credinţă în
Hristos.
Obiecţia
nr.107
În
1Corinteni 3:12-15, se arată că lucrarea fiecărui credincios va fi încercată
prin foc în faţa “scaunului de judecată al Domnului Isus Hristos,” înaintea
căruia toţi trebuie să ne înfăţişăm (2Cor. 5:10). Faptele bune vor aduce răsplată; lipsa
faptelor bune nu cauzează pierderea mântuirii. Persoana care nu va avea nici măcar un
singur lucru bun (Toate lucrurile
făcute de ea vor fi arse de foc), va fi totuşi mântuită (1Cor.
3:15).
Nouă
nu ne va veni să credem că o astfel de persoană ar putea fi salvată. Totuşi, un om care poate să pară pe
dinafară necreştin, care nu are fapte bune evidente (dacă L-a primit cu adevărat
pe Domnul Isus ca Mântuitorul lui personal), este “salvat ca prin foc” şi
nicicând nu va pieri, în ciuda lipsei faptelor bune.*
(
Dave Hunt, The Berean Call tract,
Once Saved, Alwys Saved?)
Răspuns
:
Să
interpretezi 1Cor. 3:12-15 şi să spui că un credincios poate să nu aibă fapte
bune şi totuşi să nu piară, înseamnează să înţelegi greşit credinţa salvatoare,
şi de ce anumite lucruri vor fi arse în foc la ziua
judecăţii.
Credinţa
salvatoare va avea ataşată tot timpul faptele bune, ori altfel, credinţa acelui
care nu face fapte bune, nu este genul de credinţă care produce viaţa spirituală.
În legătură cu acest adevăr, Iacov spune:
“Fraţii
mei, ce-i foloseşte cuiva să spună
că are credinţă, dacă n-are fapte ?
Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască ? ( Iacov 2:14
).
Tot
astfel, Domnul Isus a descris pe aceia care într-adevăr vor intra în Împărăţia cerurilor, în modul cel mai
clar, după faptele lor bune :
“şi
vor ieşi afară din ele (din morminte).
Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul,
vor învia pentru judecată.” (Ioan 5:29) .
Observaţi
că toţi aceia care intră în Împărăţia lui Dumnezeu, fără nici-o excepţie, vor fi
trimişi acolo, numai după faptele lor bune!
Domnul
Isus a repetat acest adevăr şi în altă parte:
Dar
El drept răspuns, a zis : “Mama şi fraţii Mei sunt ceice ascultă
Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc” ( Luca 8:21
).
Vezi
de asemenea Rom 2:7; Evrei 5:9; şi 1Ioan 2:3-4.
Charles
Stanley a scris următoarele despre 1Cor. 3:11-15 :
Această
afirmaţie constituie cel mai puternic suport în favoarea eternei securităţi, şi ea se află în toată
Biblia.*
(*Stanley,
Eternal security: Can You Be Sure? pg.120).
De ce
faptele vor fi, sau nu vor fi răsplătite, aşa cum este menţionat în 1Cor. 3:15? S-ar putea să fie aşa cum Hunt, Stanley şi alţii
spun?
Cel
mai clar pasaj din Noul Testament care face o paralelă continuă cu 1Cor.3:11-15,
se află în Matei 6:1-20.
În
acest pasaj Domnul Isus însuşi ne-a spus de ce oamenii vor primi, sau nu vor fi,
realmente, luaţi în considerare pentru
o posibilă răsplată.
Unii dintre voi veţi fi întru totul surprinşi
:
“
Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să
fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu
veţi avea răsplată dela Taltăl
vostru care este în ceruri. Tu,
dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii,
în sinagogi şi uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu , când faci milostenie, să nu ştie
stânga ta ce face dreapta, pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi
Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu fiţi ca
făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la
colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat
răsplata. Ci tu, când te rogi,
intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va
răsplăti. Când vă rugaţi, să nu
bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi
ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei
; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi
voi. Iată dar cum trebuie să vă
rugaţi :
Tatăl
nostru care eşti în ceruri ! Sfinţească-se Numele Tău ; vie împărăţia Ta ; facă-se voia Ta,
precum în cer şi pe
pământ.
Pâinea
noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi , şi ne
iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri ; şi nu ne duce
în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.
Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !
Dacă
iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta
greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile
lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi să nu vă luaţi o înfăţişare
posomorâtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să arate oamenilor că
postesc. Adevărt vă spun, că şi-au
luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul , şi spală-ţi faţa, ca să
te arăţi că posteşti nu oamenilor,
ci Tatălui tău, care este în ascuns ; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va
răsplăti.
Nu vă
strânge-ţi comori pe pământ, unde
le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii ; ci strângeţi-vă
comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă,
nici nu le fură “ ( Matei 6 : 1-20 ).
În
mod evident, rezultă din spusele Domnului Isus, că faptele noastre (bune) de
neprihănire, aşa cum sunt dăruirea la săraci, rugăciunile şi posturile, toate
atrag după ele un potenţial de răsplată, dar numai dacă noi facem acestea cu un motiv
decent; unul care nu caută să fie onorat aici şi acum de oameni.
Motivele
noastre vor determina calitatea faptelor noastre bune (1Cor. 3:13), care vor fi
descoperite în ziua aceea mare a venirii Domnului (1Cor. 4:5 ; Prov.
16:2).
În
contrast cu OSAS, un motiv de a fi onorat de oameni acum, va acompania actul de
neprihănire şi va face ca faptele bune să fie arse în foc, (1Cor. 3:11-15).
Nicăieri
în Matei 6:1-20, nu se fac nici cele mai vagi aluzii, aşa cum Stanley învaţă, că
un comportament păcătos ca de exemplu trăirea în păcat ca diavolii sau sinuciderea, face
ca faptele noastre bune să ardă complet. Notaţi vă rog lucrul
acesta!
De
altfel, ete imposibil să egalezi corect motivul de a fi onorat de oameni când
faci lucruri lăudabile, cu trăirea în păcat ca şi Satana, şi să spui că astfel
de fapte cauzează pierderea
răsplăţii!
În
efortul de a sprijini OSAS, o învăţătură, care are tendinţa să îndepărteze teama
de a păcătui, Dr. Stanley le conectează pe amândouă, fără nici un fel de suport
biblic.
Să ne
amintim că potrivit afirmaţiei Dr. Stanley, 1Cor.3:11-15 este pasajul cel mai
relvant din toată Scriptura, care suportă
viguros învăţătura OSAS.
În
lumina textului din Matei 6:1-20, interpretarea pasajului din 1Cor. 6:11-15, făcută de Dr.Stanley, este
categoric demolată; drept urmare
învăţătura lor este foarte mult periclitată, deoarece pasajul, care zic
ei că este un suport puternic pentru OSAS, în mod evident, înseamnă cu totul
altceva când este citit împreună cu Matei 6:1-20.
Obiecţia nr.108
…dragostea
pentru Cel care ne-a salvat este superlativă şi singurul motiv acceptabil pentru
a trăi o viaţă sfântă ; *
(*
Hunt, CIB Bulletin, June 1989, pg.1 )
Răspuns
:
Teama
de Dumnezeu, ca şi dragostea pentru El, sunt întradevăr un motiv legitim ori
raţional de a-I servi! Domnul Isus
a spus celor doisprezece ucenici ai Săi, când i-a trimis în
lume:
“ Nu
vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul ; ci temeţi-vă
mai degrabă de Cclce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă”( Matei 10:28
).
În
afară de aceasta, noi citim:
“Adevărat
: (ramurile) au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te ! Căci dacă nu a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine”
(Rom.11:20-21).
“Slujiţi
Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă tremurând” ( Ps.
2:11).
“Astfel
dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la
capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci
cu mult mai mult acum, în
lipsa mea” (Filip.
2:12).
Aşa
dar, în mod foarte clar, nouă ni s-a poruncit să umblăm în frică faţă de
Dumnezeu!
Obiecţia
nr.109.
De
sigur că, aceia care neagă securitatea eternă spun că o persoană care şi-a
pierdut mântuirea, poate fi mântuită din nou-şi din nou, şi din nou, şi
din nou. Dar este vreodată această
doctrină învăţată, ori măcar sugerată în vreun loc în scripturi?
*
(*
The Ankerberg Theological Research Institute News Magazine Vol. 4, Nr.6, June 1997,
pg.3)
Răspuns:
Sfânta
Scriptură ne învaţă că o persoană poate fi salvată mai de multe ori decât odată (Luca
15:24,32; Rom. 11:19-23 ; Iacov 5:19-20 ; Luca 22:32) şi trebuie să îndure până
la sfârşitul vieţii ei de dragul mântuirii ( Matei 10:22 ; Evrei 3: 14 ; Apoc. 2
:10-11 ).
Acum,
tu poţi să negi sau să ignori acest adevăr dacă doreşti, dar să ştii că aceasta
nu va schimba cu nimic adevărul biblic.
Obiecţia
nr.110
Faptul
că noi suntem sigilaţi de Duhul Sfânt dovedeşte OSAS.
O
ştampilă a fost semnul de protecţie şi stăpânire. Cuvântul grecesc Sphragizo era folosit despre o
petricică pe care se fixa bine o pecete să nu se poată mişca într-o parte şi
alta. De fapt, după cât se pare
aceasta a fost cea mai timpurie metodă de a distinge proprietăţile oamenilor din
antichitate. Pecetea a fost gravată
cu un semn dinstictiv al proprietarului.
Pecetea de proprietate ori de protecţie a fost aplicată adesea în ceară
moale cu ajutorul inelului cu sigil (sigla), care lăsa un semn întipărit pe
ceară semnificând cine este proprietarul lucrului sigilat.
Când
Duhul Sfânt ne sigilează, El presează inelul cu pecetea Tatălui nostru ceresc şi lasă semnul
proprietarului *
(*Joseph
C. Dillow, The Reign of the Servant King pg.511).
Răspuns
:
Acelaşi
cuvânt grec, Sphragizo, folosit de Ap. Pavel în 2Cor. 1:22; Efes. 1:13; 4:30;
pentru pecete,este de asemenea găsit la Matei 27:66, unde
citim:
“ Ei
au plecat, şi au întărit mormântul,
pecetluind piatra şi punând o strajă.”
Deoarece
mai marele preoţilor şi fariseii care au dat ordin să sigileze piatra de la
mormântul Domnului Isus nu au fost proprietarii acelui mormânt Matei 27:59-60,
noi trebuie să subliniem că este o greşeală în interpretarea pe care o face
OSAS, în această problemă.
De
asemenea, sigilul acela nu a protejat mormântul de a nu fi deschis de îngerii lui Dumnezeu când Domnul Isus
Hristos s-a ridicat dintre cei morţi!
Sigilul
a fost pus pe mormântul Domnului Isus să arate că acesta nu a fost atins de
ucenicii învăţătorului, aşa cum au
crezut ei că s-ar putea întâmpla.
În
concluzie, Ap. Pavel care a scris despre sigilul Duhului Sfânt, nu a crezut că
acesta constituie o garanţie absolută, pentru toţi aceia care au fost odată
mântuiţi, că ei vor intra în Împărăţia cerurilor. Lucrul acesta rezultă fără nici-o
îndoială din avertismentele apostolului scrise în Rom. 8:13 ; Gal. 6:8-9 şi din
versetul asemănător de la 1Tim. 3:6, în care se îmţelege de la sine că sigilarea
unui credincios nu-l împiedică să se îngâmfe şi să cadă în osânda
diavolului. În afară de aceasta,
păcatele cum sunt; invidia, vrajba, mânia şi altele asemănătoare, sunt toate
grave şi credinciosul care le comite şi nu se pocăieşte, nu va avea parte de
Împărăţia lui Dumnezeu ( Mat. 18:1-3 Gal. 5:15; 5:19-21).
(NT. Duhul Sfânt, El este pecetea cu care am
fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Acest Duh Sfânt poate fi întristat, poate fi stins şi chiar luat de la
cei ce au fost pecetluiţi, datorită vieţuirii lor păcătoase (Efes. 4:30; 1Tesal.
5:19; Isaia 63:10))
===============================================